Prima pagină » Reportaje » Selecția Jazz in the Parc Competition jurizată de Radio Cluj

Selecția Jazz in the Parc Competition jurizată de Radio Cluj

Cel mai mare concurs de jazz din estul Europei începe azi la Cluj!

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 5 iulie 2024, 12:39

Parcul Central din Cluj-Napoca se transformă în acest weekend într-un hub efervescent pentru jazz-ul contemporan. Jazz in the Parc Competition este cea mai mare competiţie de jazz din Europa de Est şi aduce pe scenă trupe tinere şi pline de energie, oferind acces gratuit pentru toţi iubitorii de muzică.

13 formaţii din 10 ţări diferite se întrec pentru premii generoase şi pentru şansa de a câştiga inimile publicului. Invitatul dimineţii a fost Bogdan Roşca, membru în juriul competiţiei şi managerul Radio Cluj.

Tiberiu Crişan: Eşti printre ultimii DJ de radio care realizează o emisiune de jazz de pe discuri de vinil. Încă îţi place să cari plăcile?

Bogdan Roşca: Nu-mi place să le car, dar îmi place să aleg de pe ele.

Tiberiu Crişan: Eşti pentru prima oară membru al juriului?

Bogdan Roşca: Da, e foarte onorant pentru mine; le mulţumesc celor de la Jazz in the Park că mă creditează pentru a fi membru al juriului, pentru că sunt alături de oameni foarte experimentaţi acolo. E vorba de vocalista de jazz Elena Mîndru, de liderul trupei JazzyBIT Teodor Pop şi Horea Marc, unul din cei mai buni organizatori de evenimente din zona muzicală.

Tiberiu Crişan: Ai avut ocazia să asculţi formaţiile pe care le vom vedea începând de astăzi în Parcul Central, dar asta nu înseamnă că nu veţi judeca după ce se întâmplă pe scenă. Ai găsit ceva pe gustul tău?

Bogdan Roşca: Există un playlist care este public pe Spotify, se cheamă Jazz in the Park Competition şi acolo sunt toate trupele care vor cânta în zilele acestea. Evident că aici vorbim de gusturi personale, de referinţe, de ceea ce-ţi place atunci când asculţi muzica aceasta.

Însă judecarea trupelor se va face după 4 criterii, care sunt transparente şi cunoscute: calitatea interpretării, care are o pondere de 3; chimia trupei pe scenă, o pondere de 2; comunicare, legătura cu publicul, o pondere de 1; şi respectarea timpului alocat pentru probe şi concert.

Tiberiu Crişan: Probabil că din experienţele precedente organizatorii şi-au dat seama că unii se întind mai mult decât le e plapuma şi a fost nevoie de introducerea acestui criteriu.

Bogdan Roşca: Până la urmă, în momentul în care ajungi într-o competiţie de jazz care este cea mai mare din estul Europei, trebuie să arăţi că eşti profesionist, că eşti la un nivel la care merită să fii acolo.

Dincolo de faptul că va trebui să cânţi bine pe scenă, trebuie să respecţi anumite rigori de orar pe care ţi le impun organizatorii, fiindcă nu eşti singurul care cântă.

Tiberiu Crişan: Din aceste criterii pe care tu le-ai menţionat, care crezi tu că va fi cel mai dificil de estimat pentru tine?

Bogdan Roşca: Îţi dau un exemplu de anul trecut, când a câştigat o trupă poloneză, Klawo. Ei sunt invitaţi în finalul festivalului să cânte din nou pe scenă, face parte din premiul pe care l-au obţinut anul trecut. Ei când au cântat, pur şi simplu au fost fenomenali în felul în care s-au exprimat artistic pe scenă, au electrizat, tot Parcul Central dansa cu ei. Imediat se vede dacă acei muzicieni au legătură cu publicul.

Din punctul meu de vedere – nu sunt un muzician profesionist -, am emoţii la partea de calitatea interpretării. Dar probabil cei de la Jazz in the Park mizează pe urechea mea care a ascultat câteva mii de discuri şi pot să-mi dau seama dacă ceva sună sau nu sună bine. Sigur că ceea ce fac ei acolo din punctul de vedere al partiturii muzicale nu neapărat că mă depăşeşte, dar sunt momente în care nu aş putea să spun că e un sol sau un mi ce face respectivul pe scenă.

Până la urmă însă muzica trebuie să-ţi placă, să-ţi dea acea senzaţie de „asta da”. Cât despre chimia trupei pe scenă, eu am o teorie personală şi am verificat-o de foarte multe ori: dacă mergi la un concert, indiferent ce fel de concert e, iar muzicienii nu sunt fericiţi pe scenă (adică nu zâmbesc, nu-şi fac semne între ei, nu râd, nu dă basistul din cap, când bateristul nu comunică cu chitaristul), atunci nu are rost să stai la concertul acela, pentru că oamenii au venit să presteze, îşi iau banii şi s-au cărat.

Îţi jur: am văzut un interpret de vioară la un concert de muzică clasică care pur şi simplu stătea într-o rână plictisit, cu o faţă de parcă se întreba: „Oare să mai stau aici?” Nu acela e scopul; muzica înseamnă bucurie, înseamnă să reuşeşti să-i faci pe cei din faţa ta să intre într-o stare de beatitudine. Dacă treaba aceasta tu în primul rând nu o crezi când eşti pe scenă, despre ce mai vorbim? De aceea treaba cu chimia e foarte uşor de evaluat.

Tiberiu Crişan: E dificil totuşi pentru ei să pară că au o chimie grozavă, pentru că e un concurs al trupelor tinere: al artiştilor aflaţi la început de drum, când poate emoţiile sunt mai mari. Poate după câţiva ani vine şi relaxarea aceasta, până atunci însă poţi să fii bun în studio.

Bogdan Roşca: De obicei trupele sunt mai bune în studio: dacă nu ne-a ieşit ne oprim şi reluăm, mai avem şi nişte procesoare de sunet. Ceva despre premii aş vrea să spun, pentru că acest festival urcă valoarea totală a premiilor la peste 13 mii de euro. O sumă care la Monaco nu e mare, dar suntem în Europa de Est, suntem în România, suntem la un festival care are 7 ani, suntem la un contest pentru începători.

Şi atunci, când auzi că locul I ia 5 mii de euro, o invitaţie la festivalul Jazz in the Park în toamnă şi închiderea ediţiei din 2025, asta înseamnă ceva. Poate şi de aceea, dar şi datorită renumelui pe care şi l-a făcut festivalul, selecţia celor 13 trupe s-a făcut dintr-o bază de peste 240 care au trimis aplicaţii. Merită ca oamenii să iasă din casă în acest weekend, pentru că va fi multă muzică de descoperit.