Jurnal de jurat. Jazz in the Park Competition 2024
Dacă îți place muzica, atunci un festival cu acces gratuit într-unul dintre cele mai frumoase parcuri ale unui oraș european este alegerea perfectă.
Articol editat de cristina.rusu, 6 iulie 2024, 13:54 / actualizat: 17 iulie 2024, 11:51
Știu, o să spuneți că citiți un alt articol care laudă organizatorii și face publicitate pentru un eveniment. Ei bine, nu! Vreau însă să vă arăt ce experiență trăiesc eu atunci când mă întâlnesc cu muzica bună. Dacă e și jazz, sunt cel mai fericit pentru că atunci chiar fac ceea ce îmi place: ascult muzică live!
Nu mă ascund că sunt un meloman (mie nu-mi place cuvântul acesta) sau mai bine zis un colecționar și pasionat de muzică. De majoritatea stilurilor. Colecționez viniluri de jazz, hip-hop, clasică, pop, metal și mai nou m-a lovit damblaua cu lăutăreasca autentică.
Dar să revenim
Ediția din acest an a Jazz in the Park Competition m-a găsit, așadar, în postura de ascultător și, extraordinar lucru pentru mine, membru al juriului competiției. Sunt singurul din juriu care nu are pregătire muzicală academică. Teodor Pop de la Jazzybit și Elena Mândru sunt oameni cu școală muzicală în spate, Academie de Muzică… La fel și Horia Marc, Președintele juriului e și el absolvent de Academie, chiar dacă acum reprezintă organizatorul în juriu. Și eu alături de ei! Probabil urechea mea a contat, anii de radio și sutele de discuri ascultate, multe dintre ele colecționate.
Avem de jurizat 13 trupe alese pe sprânceană din….246 de aplicații. 246! Un număr enorm pentru că, nu uitați, vorbim de jazz, un stil muzical de nișă.
Cum a fost prima zi?
După o ședință tehnică pe terasa Collin’s Pub, un loc patronat de colegul meu de clasă Adrian Nicoară, Teo ne explică cum facem cu excelul de jurizare, cum dăm notele și cum formulele făcute de el (e informatician omul) ne dau la final clasamentul. Cool! Am scăpat de calcule. Râdem puțin cu Horia și Alin Vaida și ne îndreptăm spre parc.
Elena e preocupată să facă sound-check-ul pentru că urcă pe scenă seara, de la ora 22. Teo ne explică modul în care funcționează codurile QR din festival pentru votul publicului. Eu văd târgul de viniluri pus la cale de Sugar și Jhu de la Melomelanj și mă pierd. Mii de discuri pe care le-aș duce acasă. Primesc primele recomandări de la David Sugar și simpaticii de la Lazy Hour (ce selecție bună au băieții ăștia din Oradea!). Spun că mă mai gândesc fiindcă trebuie să fiu atent cu bugetul pentru discuri care oricum nu va fi respectat. Așa că dacă ajungeți în parc și discurile sunt pasiunea voastră, bring some money! Că sigur o să-i spargeți pe muzică!
Fug să văd scena de vinil unde duminică, de la ora 14.00, voi presta și eu o oră. Am un set pregătit cu chestii fresh.
La 17.40 începe concursul și treaba.
Prima trupă care urcă pe scenă e formată din trio-ul lui Răzvan Cipcă. Un sound interesant marcat de chitara electrică a lui Răzvan care propune publicului un set de piese pentru muzica unor filme care nu au fost făcute încă. Interesant conceptul. Chitara lui și interpretarea mă duc rapid cu gândul la John Scofield. O melancolie care nu vrea să mai fie tristă și își revendică dreptul de a se bucura. Un fel de domnișoară cu toane care e mai mult tristă dar știe că are dreptul să fie și bucuroasă sau exuberantă, dar numai când are ea chef.
După, vine pe scenă un cvartet din Timișoara-Nonconformist Anthology. Uau! Clape, tobe, bass și Alexandru Ciocan la bass clarinet și clarinet! Faină chimia grupului, sound-ul viu și tehnica lui Alex. Sună bine de tot, electrizează publicul. Schimbări de ritm neașteptate solo-uri de tobe, de clarinet, clapele lui Lucas Kohl condimentează sunetele joase ale clarinetului. Alex ridică și un flaut cu care pune câteva triluri pe o piesă.
Seara de jurizare se încheie cu un trio german. Magro. N-am auzit de ei. Dar… rup scena! La figurat, evident pentru că scena băieților de la Byron rezistă bine la furtuna ritmică a toboșarului. Un sunet superb care mi-l aduce cumva în față pe toboșarul lui Robert Glasper, Cris Dave o legendă pe care o urmăresc pentru a-mi demonstra de ce eu nu sunt un bun baterist, chiar dacă tobele îmi sunt la îndemână în mansardă. Absolut special concertul ce aduce pe scenă și un solist de hip-hop-Rapturous- care ridică publicul de pe pături și al cărei flow îmi amintește de Kendrick Lamar. No, cum ar zice ardeleanul, așa da! Eu personal sunt un mare admirator al lui Miles Davis. Este idolul meu și religia mea. Dar post bee-bop caut aceste fuziuni fresh și moderne pe care azi le găsesc în special pe scena londoneză. Iubesc hip-hop jazzul, fuziunile cu muzică tradițională afro, indie sau chiar arabă. E totul despre mix și surpriza de a auzi astfel de stiluri și, uneori, chiar instrumente asociate.
Fac două poze cu Magro și trupa lui și reușesc să-i smulg câteva cuvinte pentru un interviu pe care îl voi publica pe podcastul Vibe&Jazz și fug la Corto Alto.
Concertul de pe scena principală al englezilor e exact ce mă așteptam, adică Jazz modern și perfect. Stau și la Elena Mândru, a cărei voce mă impresionează profund și plec spre casă luminat de cele auzite. Fantastică zi!
Sâmbătă, de la trei, o luăm de la capăt!
Bogdan Roșca
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
