Filmul de weekend: Godzilla Minus One – Oscar pentru efecte speciale fără niciun efect!
Cât de bun e un film recompensat cu un Oscar pentru efecte speciale? Cu un Oscar și cu alte vreo 40 de diverse premii?
Articol editat de Bianca Câmpeanu, 20 iulie 2024, 00:00
Se spune că Steven Spielberg ar fi văzut de trei ori cel mai nou produs japonez din universul Godzilla. Și nu, nu pentru că ar fi fost pedepsit. Mai umblă vorba că regizorul de acum 10 ani al lui Godzilla – britanicul Gareth Edwards – după vizionarea aceluiași film – ar fi spus – încărcat de gelozie – că așa ar trebui făcut un film cu acest monstru. Pe IMDB un utilizator scria următoarele rânduri: aceasta este una dintre cele mai bune iterații ale lui Godzilla pe care le-am văzut, și eu le-am văzut pe toate.
Eu am aflat toate lucrurile acestea după două ore de chin, la care am ales să mă supun voluntar dintr-o naivă curiozitate: cât de bun e un film recompensat cu un Oscar pentru efecte speciale? Cu un Oscar și cu alte vreo 40 de diverse premii?
Ei bine, e dureros de prost. Când personajele sale trec prin emoții puternice – de la frică paralizatoare la tristețe, de la curaj nebun la furie, iar pe mine mă pufnește râsul de teatralitatea lor ridicolă, îmi imaginez următoarele scenarii: ce-ar fi făcut ironicul Tarantino din filmul ăsta? Dar jucăușul Wes Anderson? Ori – la modul serios – cum am simți pericolul dirijat de Cristopher Nolan?
Cam asta rămâne după Godzilla Minus One – mici exerciții de imaginație, însoțite de promisiunea fermă că mă voi păstra departe de toate cele 38 de filme cu monstrul preistoric reptilian trezit și hrănit cu radiație nucleară.
Pentru că e ridicol să crezi că poți scufunda cu freon o bestie de 20.000 de tone, imună la tunuri, și mitraliere. Și să speri că dusă în adâncuri, apoi trasă la suprafață, va avea probleme letale cu diferența mare de presiune. Și-apoi să-i pui cruce îndesându-i în bot un avion ticsit cu bombe, după ce ai văzut că și atunci când papă mine marine care-I explodează în cavitatea bucală se simte destul de viguroasă. Și nimic din ce face poc sau bum nu-I știrbește nici stima de sine, nici impecabila dantură de prădător.
Cineva însă are stima de sine praf – e tocmai personajul principal – un fost pilot kamikaze, incapabil să-și dea viața pentru țară. Măcinat de regrete, nu poate să facă nici gesturi mai puțin mortale – adică să ceară de soție femeia cu care crește un copil. O va pierde într-un atac devastator a la Godzilla și, cu o înțelepciune adâncă specifică marilor eroi, va decide că pruncul lor chiar nu mai are nevoie nici de tată.
Îl va crește o vecină, parolistă ca orice păcătos. L-a informat pe erou nostru că pe ea să nu se mai bazeze, dacă a fost atât de laș încât să se-ntoarcă viu de pe front. Un minut mai târziu vecina schimbă placa fără niciun motiv și-și declară sprijinul necondiționat. Așa că pilotul se poate sacrifica liniștit, cu un ultim zbor într-un avion ruginit, dar teribil de evoluat pentru vremea lui.
Are filmul sfârșit neașteptat? Are, desigur. L-am intuit cu jumătate de ceas înainte, atât de bine a fost ticluit. Lasă loc de continuare? Din păcate, da. Poate la următorul film Godzilla se va mișca – pe uscat cel puțin – un pic mai ușor. Sper să-I treacă durerile articulare, aici părea cam lent și anchilozat. Cine știe, poate de-asta a devenit atât de crud și de rău.
Sănătate! Eu rămân și pe viitor – cu monstrul meu preferat – Alien. Între cei doi e o diferență de ani lumină – atât la propriu, cât și la figurat. Pe lângă Alien, Godzilla e un figurant. Oare cu King Kong cum stau lucrurile?
Tiberiu Crișan
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
