Filmul de weekend: Sisu sau sângeroasa odisee a minerului Aatami și a târnăcopului său

Aatami descoperă aur în pustiul nordic al Finlandei și cu câțiva bulgări din prețiosul metal se îndreaptă călare spre cea mai apropiată bancă.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 24 august 2024, 00:00 / actualizat: 24 august 2024, 12:44

Mai amân puțin vizionarea noului film al seriei Alien, intrat recent în cinematografe, și – ca să nu o lungesc prea mult cu suspansul – aleg un film concentrat și plin de acțiune.

Vă mărturisesc că în materie de cinema una dintre plăcerile mele vinovate este John Wick. A fost nevoie de patru filme mari și late ca eroul – aproape imposibil de ucis – să-și găsească liniștea în lumea celor drepți, dacă nu cumva piatra funerară din ultima secvență e pur și simplu decorativă.

John Wick e genul de individ care trebuie lăsat în pace, ca să fie pace. Dacă ți-ai însușit ceva ce-i aparține, ți-ai semnat practic condamnarea la moarte. A ta și a întregului tău anturaj.

Iată o idee simplă, pe care se bazează și producția finlandeză Sisu, văzută prima oară la un festival de film canadian în toamna lui 2022. Sisu a fost un film eficient – 10 nominalizări, 10 premii. Un fel de punct ochit – punct lovit. Cam ca și personajul principal, din mâinile căruia nu scapă cu viață niciun nazist.

Dacă John Wick e un individ relativ tăcut, minerul Aatami e mut de-a dreptul. Tace, eventual geme de durere, dar face. Face prăpăd în jur și păstrează singurele sale cuvinte pentru sfârșitul delicios și plin de umor al filmului.

Aatami descoperă aur în pustiul nordic al Finlandei și cu câțiva bulgări din prețiosul metal se îndreaptă călare spre cea mai apropiată bancă. Are de parcurs mai bine de 500 de kilometri, dar – la ce comoară poartă în desagă – merită tot efortul, ca să nu spun toți banii.

Nu va merge prea mult până va da nas în nas cu ce-a mai rămas din armata germană, înfrântă în al doilea război mondial. Nemții, în loc să-și vadă spășiți de drumul lor, se simt puternici din turela tancului față în față cu ostenitul călăreț. Mai au în ei atâta forță și lăcomie încât să-l deposedeze de aur, în cel mai neelegant mod cu putință. Din păcate pentru ei, nu le trece prin minte să îl lase și fără târnăcop, ceea ce le va fi pur și simplu fatal.

Căci pentru Aatami târnăcopul e – dacă tot suntem în nordul Europei – cam ce-a fost ciocanul Mjölnir pentru Thor în mitologia scandinavă.

Acestea fiind spuse, vă poftesc la carnagiu. Cuțite adânc se vor înfige, mine vor fi aruncate în capul soldaților, membre se vor rotogoli prin aer, focuri se vor aprinde, bombe vor cădea. Dar nici Aatami nu va scăpa tocmai teafăr, însă cel mai important e, pentru iubitorii de animale, că tovarășul lui patruped (la câinele din rasa Bedlington terrier mă refer) nu va păți nimic.

Sisu e un cuvânt finlandez intraductibil, al cărui sens ar fi acesta – o persoană cu un curaj nebun, extrem de determinată, chiar și atunci când sorții nu sunt deloc de partea sa.

Vă veți convinge că e termenul cel mai potrivit pentru a da titlul acestui film brutal și sângeros. Aproape c-am văzut mâna lui Tarantino aici, la cât exces de violență s-a făcut în 90 de minute. A fost sau n-a fost inspirat Jalmari Helander de opera lui Tarantino – nici nu contează. A ieșit din mâinie lui un film de acțiune impecabil, surprinzător și bine filmat. Culmea, și amuzant pe alocuri.

Să rezistați până la sfârșit, când are ceva de spus și personajul principal. Prin cuvinte, vreau să zic. Altfel, Jorma Tommila e foarte expresiv și fără să vorbească.

Acum, grozăvia se trăiește online, pe Max.

Tiberiu Crișan

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.