Incluziv: Legile urâțeniei: când persoanele cu dizabilităţi nu aveau ce căuta în spațiul public
Jocurile Paralimpice au contribuit foarte mult la vizibilitatea persoanelor cu dizabilităţi: un lucru necesar, de vreme ce în câte-un oraş din Statele Unite încă mai erau în vigoare "legile urâțeniei", care le interziceau celor cu orice fel de diformitate să iasă pe străzi.
Articol editat de cristina.rusu, 28 august 2024, 11:25
Jocurile Paralimpice, care debutează astăzi, 28 august, la Paris, reprezintă un simbol al voinței şi determinării de care dau dovadă persoanele cu dizabilităţi.
Prima ediţie oficială a avut loc la Roma în 1960, dar deja cu un deceniu înainte se făceau încercări de a organiza competiţii pentru veteranii de război care au suferit leziuni ale coloanei. Jocurile Paralimpice au contribuit foarte mult la vizibilitatea persoanelor cu dizabilităţi: un lucru necesar, de vreme ce în câte-un oraş din Statele Unite încă mai erau în vigoare „legile urâțeniei”, care le interziceau celor cu orice fel de diformitate să iasă pe străzi.
În secolul al XIX-lea, Statele Unite treceau prin schimbări majore. Industrializarea rapidă, migrațiile masive și dezvoltarea orașelor au creat un climat de transformare socială, în care conceptul de „normalitate” era din ce în ce mai discutat. Persoanele care nu se conformau normelor – inclusiv cele cu dizabilități fizice sau mentale – erau adesea privite cu suspiciune. În acest context, a apărut o legislație discriminatorie cunoscută sub numele de „Ugly Laws” („Legile urâțeniei”). Aceste legi, adoptate în diferite orașe din Statele Unite începând cu anii 1860, le interziceau persoanelor considerate „urâte” sau „dezgustătoare” – adesea o referire la cei cu dizabilități sau deformări fizice – să apară în spațiile publice. Una dintre primele și cele mai notabile astfel de legi a fost adoptată în Chicago, în 1867, și prevedea sancțiuni pentru orice persoană cu o infirmitate fizică severă care apărea pe stradă. Privită din perspectiva de astăzi, legislaţia pare şi mai ciudată pentru că în secolul XIX Statele Unite erau mai mereu în război, exista aşadar un număr mare de veterani; ori nu era specificat nicăieri că legislaţia ar face vreo excepţie pentru ei.
„Ugly Laws” erau motivate de un amestec toxic de prejudecăți sociale, moralitate publică și preocupări legate de sănătatea publică. Prezența persoanelor cu dizabilități era văzută ca o încălcare a normelor estetice și morale ale vremii, existând convingerea că infirmitatea fizică este desigur semnul unei degenerări morale. În mod ironic, într-o epocă în care Statele Unite începeau să își construiască o imagine de națiune progresistă și iluminată, această legislație sublinia adâncirea excluderii și a discriminării.
„Ugly Laws” au avut un impact devastator asupra persoanelor cu dizabilități. Nu doar că le-au privat de drepturile lor fundamentale de a participa la viața publică, dar le-au condamnat și la marginalizare și invizibilitate socială. Multe persoane cu dizabilităţi lucrau ca vânzători stradali, ceea ce nu mai puteau face în lumina noii legislaţii. Primarii care nu erau de acord cu “legile urâţeniei” au început să elibereze licenţe speciale de vânzători pentru a ajuta aceste persoane să-şi păstreze sursa de venit, iar trecătorii interveneau uneori pentru a împiedica poliţia să aplice amenzile.
Ultima arestare în baza unei astfel de legi a avut loc în Omaha în 1974, moştenirea “legilor urâţeniei” nu se lasă însă dusă. Aceste legi au perpetuat ideea că persoanele cu dizabilități nu aveau loc în spațiile publice și că ar trebui să depindă mereu de câte-un act de caritate, ascunse de ochii celorlalți. Astăzi, Statele Unite au făcut progrese semnificative în protejarea drepturilor persoanelor cu dizabilități, prin legislații precum Americans with Disabilities Act din 1990. Totuși, „Ugly Laws” rămân un exemplu dureros al modului în care societatea poate exclude și stigmatiza, sub pretextul menținerii ordinii și decenței publice.
Andrea Nagy
Foto: wikipedia
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.