Prima pagină » Știri » Educaţie » Începutul de școală pentru părinți

Începutul de școală pentru părinți

Cum ar fi indicat să reacționeze părinții în prima zi de școală, pentru binele copiilor, am aflat pentru voi.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 5 septembrie 2024, 11:35

Pentru o stare emoțională bună a copilului, la început de an școlar, este important ca părinții să fie conștienți că emoțiile, de ambele părți, sunt complet normale. Frica de necunoscut a celui mic și nevoia de a supraproteja copilul de emoții negative, creează un mix care poate avea urmări neplăcute.

Pentru multe familii din zilele noastre momentele de debut școlar sau grădiniță au devenit adevărate evenimente emoționale. Asta pentru că, pe de-o parte există presiunea socială legată de modelele de parenting, conform cărora părintelui i se recomandă să respecte caracterul emoțional al copilului (iar aici părinții devin confuzi legat de regului și valori), iar pe de altă parte e structura psiho-emoțională a fiecărui adult/membru de familie și tiparele generale de comunicare și interacțiune ale familiei.

Uneori presiunea de a fi un părinte bun se poate manifesta prin exces de îngrijorare sau precauție. De obicei aceste trăiri sunt specifice mamelor: hiperprotecție sau graba de a împlini nevoile emoționale ale copiilor. Tații, în general, tind să protejeze copiii prin strictețe și rigiditate, încercând să transmită nevoia de independență și autonomie personală, este de părere Valentina Șimon, phsihoterapeut sistemic pentru cuplu și familie:

În prezent trăim mult din relații și, ca atare, sinele nostru e mai solicitat sau provocat să formuleze noi interacțiuni cu conținut diferit de adresabilitate atât verbal, cât și atitudinal emoțional.
Atașamentul este și el un barometru prezent în procesul de adaptare, indiferent dacă părinții sunt sau nu conștienți. Desigur că fiecare părinte dorește o cât mai bună adaptare a copilului său, de la o etapă la alta, iar acest lucru este perfect normal.
Empatia este o componentă necesară în procesul de tranziție al adaptării copilului la un nou ciclu educațional, de exemplu, mai ales la vârste mici.
Părinții e bine să manifeste blândețe, validare emoțională pentru eventualele temeri și, în același timp, să insufle speranță sau curaj.
Un copil pe care îl ținem emoțional “prea strâns la piept” nu va putea “zbura” în lume, în siguranță pentru că îi răpim din puterea personală. Atenție, blândețea manifestată de părinte nu trebuie confundată cu supunerea afectivă!
Familiarizarea cu locul și persoanele ce vor intra în contact cu copilul reprezintă un atuu pentru adaptare. E bine ca cel mic să cunoască cine-i va fi educatoare, învățătoare.
Mai ales copiii cu anxietate pronunțată au nevoie de mai multe confirmări, de un proces mai îndelungat de familiarizare.

Flexibilitatea emoțională a părinților

Nu toți copiii sunt pregătiți să se desprindă de părinți la aceeași vârstă și nici nu manifestă o curiozitate activă de a explora gradinița sau școala. Unii vor avea nevoie de o perioadă mai mare de adaptare sau însoțire afectivă, pentru a se simți pregătiți să se desprindă din brațele sigure ale părinților. Acest aspect e diferit de anxietate.
Deși manifestările pot fi similare, nu toți copiii trebuie “vindecați”, ci doar iubiți așa cum sunt.
Desigur acest lucru este un efort suplimentar pentru părinți mai ales dacă părintele nu înțelege bine emoțiile, nu e obișnuit să aibă parte de intensitate emoțională sau pur și simplu pentru că fiecare adult este influențat de propriul program, la serviciu sau de o rutină zilnică.
Efectele care pot apărea când tranziția devine dificilă, sunt stări și episoade de anxietate crescută la copii, manifestate prin plâns intens, agățarea de părinte, refuz cu țipete sau zbatere puternică, în unele cazuri.
Aici adaug faptul că astfel de expresii ale anxietății pot fi deseori influențate inconștinet de stările unuia sau ambilor părinți, de situații legate de propriul abandon trăit anterior, de furii reprimate, de pierdere sau de tristețe nedescoperită.
Dacă mama și tata sunt persoane neliniștite, prea preocupate de orice neajuns sau interpretează acțiunile de viață și relație, cu nemulțumire și insatisfacție, atunci așa-zisa bază emoțională sigură a copilului începe să se clatine și debutul de an școlar poate fi un moment în care frica să explodeze. (Valentina Șimon, psiholog)

Încurajări din partea părinților

Așadar, la startul de an școlar, pentru o cât mai bună adaptare, elevii au nevoie de cât mai multe încurajări din partea părinților, însă aceștia e bine să fie conștienți că nu este despre emoțiile lor, ci trebuie să transmită încredere și siguranță copiilor.

Mai ales pentru începerea și buna derulare a perioadei învățământului primar, părintele, învățătorul și copilul trebuie să fie în aceeași echipă. Sfatul vine din partea doamnei învățătoare Dana Creț:

Cele mai multe emoții îi încearcă pe copii și părinți la intrarea în clasa pregătitoare. Adaptarea la clasa pregătitoare este un proces important pentru copil mai ales pentru că marchează începutul oficial al educației formale.
Părinții și învățătorii pot întâmpina provocări diverse, atunci când facem referire la adaptarea copiilor la primul an de școală. Este o etapă nouă, mai serioasă, se renunță la joc și se trece la responsabilități, la un grad mărit de disciplină, comparativ cu grădinița și se pune mai mare acces pe modul de asimilare și capacitățile fiecărui elev.
Succesul ulterior în activitatea de învățare, dar și de relaționare cu colegii depinde mult de perioada de adaptare la primele luni din clasa pregătitoare. Este un proces gradual și este important pentru dascăl și părinte să înțeleagă nevoile fiecărui copil, în parte, pentru a-I putea oferi o experiență pozitivă și motivantă la școală.
Comunicarea deschisă cu părinții trebuie acceptată și înțeleasă și de aceștia. Pentru a le oferi sprijin real copiilor, și părinții trebuie să se adapteze la noile reguli, la sarcinile de învățare și să se familiarizeze cu noul mediu școlar. (Dana Creț, învățătoare)