Ce mai citim: Turbo, de Andrei Crăciun
Cartea pe care v-o recomandăm astăzi vine la pachet cu mirosul copilăriei și ritmul melancoliei.
Articol editat de Bianca Câmpeanu, 15 septembrie 2024, 00:00
Nu pot să-ncep altfel decât mărturisindu-vă deschis că mi-a fost dor de rubrica aceasta, așa că bine v-am regăsit!
Vin astăzi spre voi cu o recomandare caldă, care cred că se potrivește atât debutului toamnei, cât și al anului școlar. Cum așa?, vă veți întreba. Ei bine, cartea aceasta vine la pachet cu mirosul copilăriei și ritmul melancoliei.
Un roman dintr-o singură frază, care ne deschide ușa către o lume care capătă valențe magice, „poate singura lume în care fiecare apariție devine personaj de colecție”, cum spune scriitorul Bogdan Munteanu pe coperta a IV-a, adică o lume văzută prin ochii unui copil, singurul care ar putea transforma banalul în extra-ordinar dintr-o suflare.
Dacă-l veți urma, veți călători într-o Românie postdecembristă, într-un oraș provincial industrial, printre străzi și printre blocuri, între etaje și între amintiri, și vă veți afla printre Madam Bucuria, Bărbosu, Subinginerul Oiță, doctorul Melcu, Baba, Popa Danciu, Pantelimon Octavia și mulți, mulți alții, care vă vor purta printre povești și adevăruri și vă vor teleporta direct pe Aleea Zorilor.
Și, rostind deja această alee-marcă a unui scriitor român contemporan bine-cunoscut, i-am dezvăluit, practic, identitatea. Pentru validare ori clarificare, totuși, trebuie să rostesc numele: Andrei Crăciun. Care revine, iată, cu o nouă incursiune în acest acasă al copilăriei – pentru că, așa cum se spune chiar în volum, Fericirea avea un termen de garanție, începea să expire cu cât te îndepărtai de copilărie.
Așa că, pentru ca fericirea să revină, iar universul să vă capete mai mult sens și strălucire, vă invit să vă refugiați între paginile acestei cărți, Turbo, cea mai recent apărută în imprintul n’autor, colecția de ficțiune.
Pe final, mi-ar plăcea să vă las să gustați puțin din Turbo, așa că vă voi oferi două decupaje scurte:
Adevărul, cum am tot încercat să spun, e în poveste, nu în ceea ce a fost adevărat în viață, căci viața e o clipă, iar clipa e trecătoare, povestea rămâne, doar povestea rămâne.
Doar povestea contează, când moare un om, rămâne din el o poveste, și tot așa se întâmplă și când moare un oraș, când moare lumea și ce se naște în locul ei îți rămâne pentru totdeauna străin.
Despre Andrei Crăciun
Andrei Crăciun (n. 1983) este ziarist și scriitor, poet, prozator, dramaturg și scenarist. S-a numărat printre cofondatorii site-ului recorder.ro. A publicat mai multe volume de poezie, proză, publicistică, eseuri, printre care: Baricadele (Humanitas, 2014), Poezii pentru acea necunoscută (Herg Benet, 2015), Aleea Zorilor (Polirom, 2017), La Paris, nimic din toate acestea nu contează (Herg Benet, 2018), Nu mai suntem nemuritori (Herg Benet, 2019), Viața de apoi a poetului (Nemira, 2021), Bilili (Paralela 45, 2022), Zeii erau fericiți, muzele depravate (Zugzwang, 2023).
Este și doctor în științe politice, titlu obținut la Universitatea din București, cu o teză despre biografia politică a lui Panait Istrati.
Eli Bădică, editoare coordonatoare Imprintul n’autor, editura Nemira
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
