Prima pagină » Reportaje » Colectarea selectivă a textilelor devine obligatorie: suntem pregătiţi pentru reciclare?

Colectarea selectivă a textilelor devine obligatorie: suntem pregătiţi pentru reciclare?

Colectarea separată a deşeurilor textile va fi obligatorie şi în România!

Articol editat de cristina.rusu, 1 octombrie 2024, 00:00 / actualizat: 1 octombrie 2024, 9:31

Începând cu 1 ianuarie 2025, colectarea separată a deşeurilor textile va fi obligatorie şi în România, atât pentru companii cât şi pentru autorităţile locale.

Ce se întâmplă după colectare rămâne de văzut, pentru că deocamdată nu avem infrastructura de a le procesa pe scară largă, ţara noastră şi-a asumat însă construirea a 26 de instalaţii de reciclare până în 30 iunie 2025.

Despre cum se reciclează materialele textile şi ce soluţii s-au încercat în alte ţări discutăm cu Dr. Cristina Modoi, lector la Facultatea de Ştiinţa şi Ingineria Mediului din cadrul UBB.

Cristina Modoi: Există o piramidă în managementul deşeurilor, iar înainte de reciclare ar trebui să vorbim de prevenire: să producem mai puţine deşeuri, inclusiv deşeuri textile.

În momentul de faţă deşeurile textile sunt produse în cantitate foarte mare, se află în topul deşeurilor produse, pentru că în afară de haine avem covoare, textile din tapiţerii, perdele etc.

Faţă de celelalte deşeuri, cu textilele sunt şi nişte probleme antropologice sau sociologice: gândiţi-vă că hainele sunt o formă de exprimare a statutului, a personalităţii. Că vrem, că nu vrem, ne îmbrăcăm ca să arătăm cine suntem.

Apoi avem conceptul acesta de fast fashion, adică textile produse foarte ieftin pentru că forţa de muncă se plăteşte foarte prost.

Se vând tricouri la 10 lei şi parcă am cumpăra câte 3-4 din ele. Dar cu un tricou cumpărat la 10 lei aşa ne şi purtăm, pe urmă le aruncăm din dulap pentru că nu mai avem loc. Asta este prima dintre probleme.

O altă etapă ar fi refolosirea, la care revenim mai îndată.

Vorbind acum despre reciclare, aceasta este un proces tehnologic, care e şi pozitiv şi negativ pentru mediu.

Reciclarea e bună pentru că deşeurile nu vor mai ajunge la gropile de gunoi sau nu vor mai fi incinerate, ambele modalităţi de gestionare producând emisii în mediu.

Dar reciclarea textilelor nu este 100% curată, fiind un proces tehnologic.

Acum am ajuns la problema spinoasă: cum se pot recicla textilele? Nu este deloc uşor şi dacă stau să mă gândesc, cred că încă nu se reciclează la scară foarte mare nicăieri, deşi sunt încercări de reciclare probabil prin proiecte pornite acum 10-15 ani, între institute de cercetare şi întreprinderi.

Unele ţări fac o selecţie iniţială a textilelor, care este foarte importantă, pentru că dacă vă uitaţi pe etichetă, de obicei avem poliester, bumbac, vâscoză, dar amestecate.

Andrea Nagy: Se pot separa componentele acestea?

Cristina Modoi: Se pot separa chimic; este ceea ce am văzut că fac şi austriecii, separând fibrele naturale precum bumbacul de poliester.

În amestecuri nu poţi să reciclezi decât o parte din fibre şi de obicei mai uşor reciclezi fibrele artificiale.

Deci reciclarea nu e atât de roz cum sună, pentru că se folosesc aceste chimicale.

Între timp au apărut fibre artificiale, dar pe bază de celuloză vegetală, precum vâscoza, liocelul şi modalul.

Impactul de mediu al poliesterului sau al polipropilenei este mai mare: se degradează mai greu, uneori şi procesul de producţie are un impact mai mare. Pe când fibrele acestea de tip vâscoză, liocel şi modal se degradează mai uşor în mediu. Este una dintre direcţii şi se fabrică tot mai mult în Europa aceste fibre.

O altă direcţie ar fi refolosirea: în alte ţări există şi second hand-uri haute couture, unde merg persoane din toate categoriile sociale să-şi aleagă haine la preţuri acceptabile.

Deci să facem o diferenţă între haine şi cârpe: hainele mai pot fi purtate, în timp ce cârpele sunt reciclate într-un fel (de exemplu în izolaţie pentru clădiri) sau ajung la gropile de gunoi, unde produc levigat şi gaze cu efect de seră.

Şi tot mai multe substanţe chimice pe care le descoperim în levigat sunt foarte periculoase pentru sănătatea noastră şi pentru mediu.

Ştiu că mai multe fabrici de mobilă din lume au proiecte prin care cer furnizorilor lor să asigure o parte de textile reciclate, iar din aceste surse mai apar bani pentru cercetarea gestionării acestor deşeuri.

Sprijinul din partea statului sau a companiilor e esenţial, pentru că cercetarea fără bani nu poate să ofere soluţii.

Andrea Nagy: Companiile vor redirecţiona însă costurile acestea către clienţi.

Cristina Modoi: Asta e posibil. Pe de altă parte, vă mai spun un lucru: în anul 1900 pe Pământ erau un miliard de oameni, iar acum suntem 8 miliarde.

Creşterea este enormă; nu mai putem să ne comportăm cum ne-am comportat în ultima sută de ani, nu ne putem aştepta ca metodele de atunci să funcţioneze cu aceeaşi eficienţă când noi suntem de 8 ori mai mulţi.

E nevoie să cercetezi în tot felul de direcţii: chimie, biologie, geologie, economie, sociologie, antropologie, ca să poţi să faci faţă acestor provocări.