Prima pagină » Cultural » Radio România: ”Istoria trece, cuvântul rămâne”

Radio România: ”Istoria trece, cuvântul rămâne”

În urmă cu un secol, în puține case din România existau aparate de radio.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 1 noiembrie 2024, 00:00

95 de ani. O vârstă generoasă. Se pot spune multe lucruri interesante despre cineva care mai are puțin și atinge secolul. Dar când te gândești că EL se bate cu new media și câștigă lupta de multe ori, parcă-ți crește admirația. Și pe bună dreptate.

În urmă cu un secol, în puține case din România existau aparate de radio. Și asta pentru că tot ce puteau face oamenii cu ele era să asculte programe transmise de la Paris.

La fel ca în alte țări, începuturile radiofoniei românești au fost legate de necesitățile armatei. În 1908 s-a înființat la Constanța un post de radio-telegrafie care aparținea de Serviciul Maritim Român și avea drept scop supravegherea Mării Negre. Societatea Română de Radio a luat naștere în martie 1928 și imediat a cumpărat o clădire pe strada General Berthelot, numărul 60, din București.

Prima emisiune oficială a postului s-a difuzat în după-amiaza zilei de 01/11/1928 iar primul român care a vorbit la radio a fost profesorul Dragomir Hurmuzescu, unul dintre pionierii radiofoniei românești. Așadar, la 01/11/1928 s-a auzit:

”Alo, alo, aici Radio București!”

Dragomir_Hurmuzescu/Foto: wikipedia

Sigur că succesul a fost peste așteptări. Tot atunci s-au pus bazele unor rubrici care există și astăzi. În prima oră de program s-a difuzat muzică, apoi un buletin de știri, un buletin meteorologic, știri sportive și chiar s-au recitat și versuri. Cuplul Stroe și Vasilache și programele lor umoristice sau Maria Tănase, care a debutat la radio în februarie 1938, erau mai populari decât multe dintre vedetele de astăzi.

Radioul național s-a dezvoltat exploziv în anii ’30. De atunci, toate momentele importante ale istoriei noastre s-au oglindit în transmisiunile în eter ale postului național.

La radio au anunțat legionarii în 21/09/1939 vestea asasinării prim-ministrului Armand Călinescu. Grupul legionar format din nouă persoane a pătruns în sediul Radiodifuziunii, a întrerupt concertul orchestrei Radio și a anunțat întregii țări asasinatul. Deși înarmați cu opt pistoale, 32 de încărcătoare, o flotă incendiară și o bombă de 1kg, după acest anunț ei s-au predat Gărzilor SRR.

Ca și anunțul asasinării, funerariile prim-ministrului au fost transmise în direct pe postul de radio. Tot la radio, în seara zilei de 23/08/1944 s-a transmis din sfert în sfert de oră acel comunicat ce spunea:

”Atențiune, lăsați aparatele deschise vom transmite un comunicat important către țară!”

După care, la ora 22, s-a difuzat proclamația către țară a Regelui Mihai. În ziua următoare, la ora 16:20, un bombardament german a distrus sediul din Berthelot și a ucis mulți dintre redactori.

Actuala clădire a fost dată în folosință în noiembrie 1952. Vasile Ionescu a condus radioul între 1940 și 1945, cu întrerupere, pe durata guvernării legionare. Regimul comunist s-a răzbunat pe el pentru onoarea de a fi condus radioul în timpul războiului, așa că a petrecut 13 ani în temnițele comuniste. Istoria trece, cuvântul rămâne, spunea Vasile Ionescu:

În activitatea mea obștească de aproape 40 de ani, am susținut și propovăduit adevărul, constituind astfel crezul conduitei mele publice. Pentru acest crez am suferit foarte mult în viață și nu vreau ca acum, la vârsta de 76 de ani, în amurg de viață, să nesocotesc denaturând adevărul. (Interviu cu Vasile Ionescu, realizat în noiembrie 1974)

Vasile Ionescu/Foto: Radio România arhive

În anii ’50, sub regimul comunist, a apărut programul doi al postului Radio România și au fost create studiourile teritoriale din Iași, Craiova, Cluj, Timișoara sau Târgu Mureș.

La începutul anilor ’70, a fost lansat programul trei, care în timp s-a specializat în emisiuni pentru tineret. În urma iernii dure din 1984-1985, regimul Ceaușescu a desființat studiourile teritoriale și a redus drastic orele de emisie ale postului central din București.