Cei muncitori, cei iuţi şi cei frumoşi: Cum e viaţa în singurul spital non stop pentru cai din România | FOTO

Singurul spital de cai din România se află la USAMV Cluj.

Articol editat de cristina.rusu, 3 decembrie 2024, 09:35 / actualizat: 3 decembrie 2024, 13:00

Clinica Ecvine de la USAMV Cluj este singurul spital de cai din România cu funcţionare non stop, ceea ce o face un punct de reper pentru proprietarii de cai din toată ţara care au nevoie de tratament pentru animalele lor.

Ba chiar şi pentru cei care sunt doar în trecere pentru un moment inedit, cum s-a întâmplat în 2018, când a găzduit căruţaşii din Sighetu Marmaţiei care se aflau în drum spre Alba Iulia refăcând drumul Unirii.

Clinica se află deocamdată în buricul târgului, în campusul USAMV, dispunând de 12 boxe pentru caii care necesită internare, situaţia se va schimba însă în curând.

În vizita noastră ne-a primit dr. Cristian Crecan, conferențiar universitar la Facultatea de Medicină Veterinară, USAMV Cluj, cu care am povestit despre cum s-a schimbat în ultimii 30 de ani rolul calului în societatea românească, dar şi despre proiectul noului spital ecvin care se construieşte la Jucu.

Cristian Crecan

Andrea Nagy: Cât de des sunt aduşi cai aici?

Cristian Crecan: Din câte ştiu eu suntem singurul spital deschis non stop, cu servicii atât chirurgicale cât şi în alte specializări, de aceea zilnic avem pacienţi noi. Eu asigur şi asistenţa pe teren a animalelor şi vă pot spune că urgenţele sunt destul de dese.

Andrea Nagy: Mă surprinde, pentru că dacă stau să mă gândesc, în satul de unde vin eu, nu cred să avem mai mult de 6 cai frumoşi.

Cristian Crecan: Ne adresăm unei plaje mai largi de clienţi: caii care până acum erau utilizaţi pentru muncă, cei pe care-i ştiţi din copilărie, în momentul de faţă s-au transformat în animale de companie.

Andrea Nagy: De când lucraţi la clinică?

Cristian Crecan: Din 2010 lucrez în cadrul Facultăţii de Medicină Veterinară, întâi ca şi doctorand, iar acum sunt cadru didactic.

Andrea Nagy: Este rară această specializare?

Cristian Crecan: Asociaţia Veterinară are în componenţa ei cam 150 de oameni care sunt interesaţi de cai; dintre aceştia poate că undeva la 30% se ocupă numai de cai, deci la nivel de ţară suntem destul de puţini.

Andrea Nagy: Care sunt cele mai frecvente urgenţe la care sunteţi chemat?

Cristian Crecan: Cele chirurgicale sunt specializarea mea, dar lucrăm bineînţeles şi cu colegi cu alte specializări.

  Cum s-a schimbat rolul cailor

Andrea Nagy: În cazul cailor de companie, dacă se întâmplă vreo accidentare, e vina proprietarului?

Cristian Crecan: Nu neapărat. Da, sunt situaţii în care poate condiţiile de întreţinere nu sunt adecvate; dar în principiu vorbim despre animale care reacţionează particular, care pot fi afectate de zgomote, de anumite conjuncturi, ca urmare apar accidente.

Andrea Nagy: Dar când e vorba de probleme de întreţinere, atrageţi atenţia proprietarului?

Cristian Crecan: Insistăm şi verificăm ca să fie îndreptate lucrurile, oferim şi consiliere.

Odată ce s-a trecut la lucrul mecanizat în agricultură, nu a mai fost nevoie de cai de muncă; dar oamenii au fost ataşaţi de ei şi au vrut să-i păstreze ca animale de companie, pentru concursuri de frumuseţe, pentru suport emoţional.

Prea bine se ştie că munca cu calul le dă încredere copiilor cu probleme de acomodare, cu dizabilităţi, cu ADHD.

Foarte mult ajută în formarea şi dezvoltarea cognitivă a tinerilor, de asemenea călăria e un sport care dezvoltă musculatura şi responsabilizează.

Din păcate însă oamenii au rămas la aceeaşi mentalitate, adică ţin calul în aceleaşi condiţii cu alte animale.

Aici noi trebuie să le atragem atenţia, pentru că necesităţile speciei în privinţa condiţiilor de întreţinere sunt total diferite.

Pasiunea pentru îngrijirea cailor, o moştenire de familie

Andrea Nagy: Aţi fost printre copiii aceia daţi la lecţii de călărie pe când aveau 10-15 ani?

Cristian Crecan: În familia noastră noi am fost crescători de cai, mereu aveam câte 4-5 cai. Tatăl meu este tehnician veterinar, deci pentru mine era firesc să am contact direct cu caii. Cam pe la 3 ani m-au întrebat ai mei ce vreau să mă fac când voi fi mare.

Andrea Nagy: Cowboy?

Cristian Crecan: Nici vorbă, medic veterinar! Credeau că o să-mi treacă, tatăl meu chiar ar fi vrut să mă îndrept către un alt domeniu ştiind cât de greu e să fii medic veterinar; dar nu m-am abătut de la această cale.

Pe parcursul liceului am făcut pregătire cu tata şi cu un unchi, după care a fost un lucru firesc să aleg Facultatea de Medicină Veterinară.

Mi-a fost clar că voi avea nevoie de un mentor, nu poţi să faci profesia asta fără ca cineva să-ţi ofere acele informaţii pe care nu le găseşti în cărţi.

Aşa că în prima săptămână de facultate mi-am căutat un mentor, care a fost profesorul Iancu Morar.

Apoi am mai identificat şi alţii: pe profesorul Mircean şi profesorul Mateş, de la care am luat informaţii extrem de utile în dezvoltarea mea profesională.

Andrea Nagy: Ce şi-ar fi dorit tatăl dumneavoastră să fiţi?

Cristian Crecan: El voia să mă fac profesor… şi mă tem că i-a şi ieşit. Bine, nu profesor de biologie cum şi-ar fi dorit el. Zicea că la catedră e totuşi un loc de muncă stabil, dar principalul lui argument era că voi avea vacanţele libere (neştiind cam ce implică activitatea didactică).

După facultate am continuat cu doctoratul, iar în următoarea perioadă am fost cadru didactic asociat, pentru că mentorii mei mi-au zis că poţi să mergi pe o poziţie didactică în momentul în care ai suficientă experienţă clinică.

Şi s-a considerat că este mai bine ca timp de 10 ani eu să adun această experienţă clinică.

Eu aveam în această perioadă lucrări practice cu studenţii, dar nu eram legat de prezenţa obligatorie la clinică de 8 ore, ci puteam să vizitez pacienţi, să aduc cazuri în clinică şi să dezvoltăm ceea ce înseamnă acum Clinica Ecvine de la Cluj.

Andrea Nagy: Fiecare profesor pe care l-am întâlnit se plângea de studenţii din ziua de azi, că-şi dau foarte puţin interes faţă de domeniul lor. Dumneavoastră ce aţi observat?

Cristian Crecan: Eu lucrez cu liniile străine, engleză şi franceză, unde interesul e de 100% faţă de profesie. Vin extrem de pregătiţi, cu întrebări pertinente şi extrem de realiste.

Andrea Nagy: Vin din ţările de unde sunt de obicei studenţii străini, precum Maroc sau Tunisia?

Cristian Crecan: Avem studenţi din toată Europa şi de pe alte continente. Am discutat chiar cu o studentă din Italia, care vine în practică cu mine şi am întrebat-o de ce a venit din Italia până aici.

Şi mi-a spus că a auzit că Clujul e un oraş sigur, că viaţa de student este frumoasă (ceea ce este adevărat), iar în facultate, faţă de alte universităţi, pare-se că se pune mai mult accent pe partea practică la noi.

     Proiectul de la Jucu

Andrea Nagy: Înţeleg că în curând aveţi de gând să mutaţi clinica în afara Clujului.

Cristian Crecan: Avem un proiect care este în derulare la Jucu, unde vom avea o clinică modernă. Proiectul se va termina anul viitor cândva prin decembrie. Lucrurile avansează foarte bine, momentan avem toate construcţiile ridicate şi se lucrează la finisaje şi dotări.

Va fi un loc unde ne vom putea desfăşura activitatea profesională la cele mai înalte standarde.

Avem deja cumpărată aparatura precum RMN, CT, radiologie, ecografe; deci ceea ce au colegii noştri din Belgia vom avea şi noi.

Pe lângă partea de clinică, vom avea un centru de reabilitare posttraumatică, precum şi un spaţiu destinat unui centru de echitaţie unde vom putea organiza inclusiv concursuri pentru a oferi proprietarilor de cai o modalitate de a pune în valoare animalele pe care le deţin.

Proiectul de la Jucu va fi un pol al activităţii ecvestre din partea aceasta a Europei.

Vă invităm să ascultaţi dialogul integral aici sau pe frecvenţele Radio Cluj duminică, 8 decembrie, după ora 16.00.

Andrea Nagy

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.