Sesam deschide cartea: Povești 1 2 3 4
Aceasta este marea poveste care cuprinde 4 mici povești, în care prezența tatălui este atât de caldă.
Articol editat de cristina.rusu, 6 decembrie 2024, 00:00
Oare am putea să le dăm cuvintelor un alt sens, și să ne jucăm cu ele?
Autorul poveștilor de azi: Eugene Ionesco s-a născut în România în anul 1909, dar copilăria și-a petrecut-o în Franța. La 13 ani a revenit în România, a studiat, a scris poezii, și apoi a plecat înapoi în Franța, la Paris. Unde a scris teatru, mult teatru. În anul 1970, a scris Povești pentru copii mai mici de trei ani. Povești pentru fiica sa Marie-France.
Traducătorul din franceză a Poveștilor: Vlad Russo
Ilustratorul Poveștilor: Ettiene Delessert
Un fragment din carte:
*Josette s-a făcut fetiță mare. Are treizeci și trei de luni. Ca-n fiecare dimineață, se apropie cu pași mărunți de ușa camerei în care dorm părinții ei. Încearcă să împingă ușa, încearcă s-o deschide ca un cățeluș. Își pierde răbdarea, îi strigă, părinții se trezesc, dar se prefac că n-aud nimic. Astăzi, tăticul și mămica sunt obosiți. Ieri au fost la teatru, la restaurant, și după restaurant la teatrul de păpuși. Așa că acum lenevesc în pat.*
Aceasta este marea poveste care cuprinde 4 mici povești, în care prezența tatălui este atât de caldă. Povești în care Josette se duce în fiecare dimineață în camera părinților ca să-i trezească.
Și joaca începe! Josette fuge cu piciorușele ei prin casă, îl caută de zor pe tăticul ei, care e la baie și se bărbierește, și începe jocul de-a v-ați ascunselea: îl caută printre cărți, în oale, sub masă, în buzunarul de la pantaloni, peste tot.
Luând de mânuță imaginația, Josette merge împreună cu tăticul ei, și cu avionul, până la lună și înapoi. Li se face foame și mănâncă din lună. Se amuză de vorbe: la brânză îi spune leagăn, iar perna este pâine.
Tăticul e obosit de atâta restaurant și teatru, și cu toate că nu se simte prea bine fiindcă a mâncat prea mult, deși e la regim, plin de afecțiune, îi spune fetiței o poveste despre o fetiță Jacqueline, care avea un tată, o mamă, un frate, un prieten, și jucării și toți se numeau Jacqueline.
Povești cu umor. Povești ce conțin jocuri de cuvinte. Cuvinte fără sens. Cuvinte care arată cu degetul către lucrurile care au sens, și le transformă miraculos în ceva fără sens.
Poate nu toți copiii se vor amuza ascultând sau citind poveștile acestea 4.
Dar uneori ceva ce este lipsit de înțeles, ne luminează banalul din micile noastre vieți, ne poartă în lumi în care avem voie să ne jucăm cu cuvintele, în care un rinocer ne bate la ușă și ne invită la teatru, în care mămica e o floare, în care telefonul nu e telefon, este brânză.
Un fragment din carte:
*Și tăticul o învață pe Josette sensul corect al cuvintelor. Scaunul e o fereastră. Fereastra e un stilou. Picioarele sunt urechile. Brațele sunt picioarele. Capul e fundulețul. Fundulețul e capul. Ochii sunt degetele. Degetele sunt ochii.*
Ruxandra Purdea, actor păpușar
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
