Ascultă Radio România Cluj Live

Ce mai citim: Recomandarea librarului

 

Iată așadar recomandările Emmei Moldovan:

Ce mai citim: Recomandarea librarului

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 8 decembrie 2024, 00:00

Iată așadar recomandările Emmei Moldovan:

 

Țara zăpezilor,  Yasunari Kawabata, editura Humanitas Fiction, 2015

Țara zăpezilor este un roman clasic al literaturii japoneze moderne și a figurat printre cele trei opere citate de juriu în 1968, când lui Yasunari Kawabata i s-a decernat Premiul Nobel pentru literatură. Inițial o povestire publicată într-o revistă literară în 1935, romanul și-a căpătat forma definitivă abia în 1948.

Shimamura are obiceiul de a se retrage iarna într-o micuță stațiune montană, lăsând în urmă agitația capitalei și viața de familie. Aici, în „țara zăpezilor“, o întâlnește pe tânăra gheișă Komako, a cărei franchețe deconcertantă este pe punctul de a-i tulbura bărbatului echilibrul. Oscilând între afecțiunea fățișă și necondiționată a gheișei și farmecul misterios al tăcutei Yoko, al cărei chip îl deslușește fugar, Shimamura este mereu un om al inacțiunii, iar pasivitatea lui o condamnă pe Komako să rămână prinsă fără scăpare în păienjenișul relațiilor și obligațiilor din țara zăpezilor.

YASUNARI KAWABATA este primul scriitor japonez care primeşte Premiul Nobel,  motivaţia juriului fiind „pentru măiestria lui literară, care exprimă cu mare sensibilitate esenţa spiritului japonez”.

 

 Misterul de Crăciun, Jostein Gaarder , editura Univers, 2013.

Nu este o carte nouă, dar este una de citit în preajma Crăciunului și nu numai. Istoria îndepărtată și recentă, ficțiunea și jocul cu intrigi și personaje, tainele Nașterii se întrepătrund într-un roman care, în buna tradiție a lui Jostein Gaarder, devine o lectură plăcută și incitantă pentru cititori indiferent de vârstă.

Cu puțin timp înainte de Crăciun, Joakim primește de la un librar un calendar advent, cu 24 de ușite închise. Așa începe povestea călătoriei în timp până la descoperirea misterului de Crăciun. În fiecare zi a lunii decembrie, până în Ajun, băiețelul deschide câte o ușă și găsește câte un desen și o scrisoare, din care reconstituie povestea unei fetițe care, cu ceva timp în urmă plecase într-o călătorie miraculoasă până la peștera din Bethleem, pentru a lua parte la Nașterea lui Iisus. Farmecul acestei povești care se dezvăluie pe măsură ce sărbătoarea se apropie îi cuprinde pe Joakim și pe părinții lui, care vor participa nerăbdători la dezlegarea enigmelor. Alături de Elisabet, băiețelul ajunge în Copenhaga anului 1648, în Bizanțul marii Schisme, în Mira și Damasc, până la locul unde steaua magilor se oprise. Din galeria personajelor întâlnite de cei doi nu lipsesc figurile mitice – păstori, îngeri, Moș Crăciun, recompunând, la fiecare pagină emoția specifică sărbătorii. Istoria îndepărtată și recentă, ficțiunea și jocul cu intrigi și personaje, tainele Nașterii se întrepătrund într-un roman care, în buna tradiție a lui Jostein Gaarder, devine o lectură plăcută și incitantă pentru cititori indiferent de vârstă. Pe celebrul scriitor norvegian romanii au avut ocazia sa-l indrageasca prin romanele Lumea Sofiei, si Fata cu portocale, prin care Jostein Gaarder continuă poveştile pline de întrebări şi enigme.

 

Destul de frig să vină zăpada, Jessica Au, în tipărire la Anansi Fiction, editura Trei, 2024

Romanul Destul de frig să vină zăpada a fost tradus în 19 limbi, a câștigat, printre altele, Victorian Prize for Literature și Prime Minister’s Literary Award for Fiction și este primul câștigător al The Novel Prize, selectat din 1.500 de manuscrise din întreaga lume.

Două femei, fiică și mamă, își petrec împreună vacanța în Tokio: se plimbă de-a lungul canalelor în lumina arămie a serilor de toamnă, se înfrigurează în răceala ploilor iscate de taifun, se bucură de mâncare în mici restaurante găsite la-ntâmplare pe stradă și vizitează galeriile de artă ale orașului. Toate aceste mărunte evenimente turistice sunt prilej de dialog: așa că ele vorbesc mult, despre vreme, horoscop, haine și obiecte, despre familie, distanță și memorie, instrumente muzicale și mâncare.

Pe măsură ce călătoria își urmează cursul, apar și incertitudinile: cine povestește cu adevărat, ale cui sunt amintirile din spatele poveștilor? În același timp un inventar al trecutului și o elegie, Destul de frig să vină zăpada te face să te îndoiești că vorbim o limbă comună, că înțelegem dimensiunile în care se manifestă iubirea, că ne înțelegem unii pe alții.

Jessica Au este scriitoare, editoare și librăreasă australiană și trăiește în Melbourne.

 

O baie în iaz, pe ploaie, George Saunders, 2024, tot Anansi fiction, editura Trei.

„O odă închinată scriitorilor și cititorilor.“ – Oprah Daily

George Saunders, autorul unor romane foarte bine primite cum ar fi Pastoralia si Lincoln între vieți, publicate de Humanitas Fiction, adus acum în limba română cu o lecție despre scris, citit și viață de la patru maeștri ruși ai prozei scurte.

„De douăzeci de ani țin la Universitatea Syracuse un curs despre proza scurtă rusă de secol XIX. În acest curs de literatură rusă, pentru a înțelege mecanica prozei scurte («Cum funcționează chestia asta, la urma urmei?»), apelăm la câțiva dintre marii scriitori ruși ca să vedem cum au făcut ei… Așa se face că am hotărât să scriu această carte, să aștern pe hârtie câte ceva din ce‑am descoperit împreună cu studenții mei de‑a lungul anilor și, în felul acesta, să vă ofer și vouă o versiune modestă a acestui curs… Poveștile pe care le predau mă însoțesc mereu când scriu, ele sunt standardul înalt după care‑mi măsor propria operă. (Vreau ca poveștile mele să impresioneze și să schimbe cititorii tot atât de mult pe cât m‑au impresionat și m‑au schimbat pe mine poveștile acestea rusești.) După atâția ani, textele îmi sunt ca niște vechi amici, pe care am prilejul să‑i prezint unor viitori scriitori.“ – George Saunders

 

Jón Kalman Stefansson, Trilogia fiordurilor (Polirom)

Jón Kalman Stefánsson, unul dintre cei mai importanţi scriitori islandezi contemporani, s‑a născut la Reykjavík în 1963. La doisprezece ani s‑a mutat în vestul ţării, unde a lucrat pe rând la o fabrică de procesare a peştelui, la un abator, în construcţii şi la aeroportul din Keflavík. În 1986, după ce a absolvit liceul, s‑a întors în capitală şi s‑a înscris la universitate, unde a urmat cursuri de literatură o vreme, fiind totodată profesor de liceu. A debutat ca scriitor în 1988, publicând consecutiv trei volume de poezie, iar din 1996 au urmat numeroase romane. La Editura Polirom au apărut Între cer şi pământTristeţea îngerilor şi Inima omului, trilogia care l‑a făcut cunoscut în toată lumea, şi Povestea Ástei (2022), care a devenit bestseller în Islanda încă de la apariţie, în 2017, şi i‑a adus a patra nominalizare la Premiul Literar Islandez, dar şi Premiul Folio al Librarilor pentru ediţia în limba franceză.

Cu o sută de ani în urmă, pescarii Islandei ştiau prea bine ce se afla între cer şi pământ: Marea Îngheţată. De-aici încolo, lucrurile erau simple: îţi făceai cruce să nu te prindă furtuna, ieşeai pe mare într-o barcă de şase oameni, aruncai undiţele, aşteptai ca peştele să muşte, trăgeai de undiţe şi pe urmă la vâsle, te întorceai la mal, curăţai peştele, îl vindeai. Apoi aveai ce mânca şi cu ce plăti datoria la prăvălia din sat, aveai chiar bani pentru o sticlă de rachiu. Dar pe Bárður îl aşteaptă altă soartă, fiindcă în larg orice greşeală se plăteşte scump, iar flăcăul orbit de dragoste face cea mai prostească greşeală: uită să-şi ia pufoaica înainte să plece pe mare. Între cer şi pământ este deopotrivă cartea cerului plumburiu, a mării nemiloase şi a băiatului, celălalt personaj-cheie al romanului, care, marcat de durerea de a-şi fi pierdut cel mai bun prieten, încearcă să găsească un sens morţii – o experienţă de neînţeles când n-ai nici douăzeci de ani. Trilogia continuă cu la fel de frumoasele romane Tristeţea îngerilor (2016, 2023) şi Inima omului (2018),

 

În pădurile Siberiei, Sylvain Tesson, editura Philobia, una dintre cărțile pe care le veti regăsi mereu la Bookstory la raftul de titluri bestseller și lecturi recomandate.

 

Jurnalist și scriitor, Sylvain Tesson, (n. 1972) este geograf şi un călător înnăscut. A străbătut zeci de kilometri la picior, peste cele mai îndepărtate întinderi. Membru al Societăţii Exploratorilor Francezi, îşi împarte viaţa între expediţii, scris şi realizarea de documentare de aventură. Anul 2011 constituie un important salt în cariera sa de scriitor, În pădurile Siberiei fiind recompensată cu Premiul Medicis și intrând astfel în topul celor mai bine vândute cărți din acel an. Șase luni petrecute în Siberia, izolat de lume și de civilizație, fac din Sylvain Tesson un veritabil filosof și fin analist al poziției individului alienat în societățile superpopulate. Un regal al miracolelor naturii și o provocare în vederea recuperării relației omului cu lumea înconjurătoare.

 

Am înţeles la un moment dat că, de unul singur, nu voi putea schimba lumea. Aşa că nu mi-a rămas decât să mă duc undeva departe de lume, să trăiesc singur, într-o cabană. În pădurile Siberiei. Am cumpărat o izbă de lemn, pe tărâmurile nimănui, la marginea lacului Baikal. Acolo, la cinci zile de mers pe jos de prima aşezare umană, înconjurat de natura sălbatică, am încercat timp de şase luni să descopăr fericirea. Şi cred că am reuşit. Doi câini, o vatră, nişte vreascuri de foc şi o fereastră de la care puteam privi lacul – nici n-aveam nevoie de mai mult în viaţă. Nu cumva libertatea înseamnă, în primul rând, să fii stăpân pe timpul tău? Nu cumva fericirea înseamnă, la urma urmei, să ai parte din plin de singurătate, spaţiu şi linişte – lucruri care le lipsesc oamenilor din marile oraşe? Atât timp cât există cabane pierdute în locuri neştiute de nimeni, nu e totul pierdut.

Cateva dintre titlurile care au fascinat cititorii români sunt Axa lupului. Din Siberia pînă în India pe urmele evadaților din gulag, Leopardul zăpezilor și Berezina. Pe urmele lui Napoleon într-o motocicletă cu ataș, publicate de editura Polirom.

 

Săptămâna viitoare vom primi de la Emma Moldovan și o listă de cărți pentru copii, pentru că tot se apropie vacanța de iarnă.

 

 

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebooktwitter și instagram.

 

Ce mai citim: recomandarea editorului
Ce mai citim? duminică, 27 octombrie 2024, 00:00

Ce mai citim: recomandarea editorului

O geometrie a tandreței, de Liviu Ornea   În loc de urarea obișnuită, bine v-am regăsit, vin cu o întrebare, de data aceasta: primiți cu...

Ce mai citim: recomandarea editorului
Ce mai citim: Recomandarea traducătorului
Ce mai citim? duminică, 20 octombrie 2024, 00:00

Ce mai citim: Recomandarea traducătorului

Therese Bohman, născută în 1978, este o scriitoare și jurnalistă culturală suedeză, cunoscută pentru stilul său literar rafinat și pentru...

Ce mai citim: Recomandarea traducătorului
Ce mai citim: Recomandarea bibliotecarului – Agutoki
Ce mai citim? duminică, 13 octombrie 2024, 00:08

Ce mai citim: Recomandarea bibliotecarului – Agutoki

Astăzi vă propun să călătorim împreună prin intermediul unei cărți. O carte care povestește, cu emoție și inspirație, despre curajul de...

Ce mai citim: Recomandarea bibliotecarului – Agutoki
Ce mai citim. Recomandarea librarului
Ce mai citim? duminică, 6 octombrie 2024, 00:00

Ce mai citim. Recomandarea librarului

Găsiți mai jos atât literatură, cât și titluri de non-ficțiune. Sperăm să vă inspire.   Ochii Monei, Thomas Schlesser, editura...

Ce mai citim. Recomandarea librarului
Ce mai citim? duminică, 29 septembrie 2024, 00:00

Ce mai citim: Recomandarea traducătorului

Emily Gerard (1849-1908), s-a născut la Chesters, o moșie din regiunea Scottish Borders, într-o familie de mici nobili scoțieni, în care...

Ce mai citim: Recomandarea traducătorului
Ce mai citim? duminică, 22 septembrie 2024, 00:00

Ce mai citim. Recomandarea bibliotecarului 

Pentru toți copiii din anii ’80, în spatele blocului începea o lume în sine, cu jocuri, prietenii și reguli proprii.   În spatele...

Ce mai citim. Recomandarea bibliotecarului 
Ce mai citim? duminică, 15 septembrie 2024, 00:00

Ce mai citim: Turbo, de Andrei Crăciun

Nu pot să-ncep altfel decât mărturisindu-vă deschis că mi-a fost dor de rubrica aceasta, așa că bine v-am regăsit!   Vin astăzi spre...

Ce mai citim: Turbo, de Andrei Crăciun
Ce mai citim? duminică, 30 iunie 2024, 06:00

Ce mai citim: recomandarea librarului – Ultima pisică neagră

A venit vacanța și iată că ne trimite și pe noi într-una dintre țările preferate ca destinație de vară, Grecia. Dar nu cum ne-am aștepta,...

Ce mai citim: recomandarea librarului – Ultima pisică neagră