Povestiri Cosmice – minunățiile din spatele constelației Orion

Povestiri Cosmice la Radio Cluj este cel mai nou proiect lansat în eter, pentru a aduce mai aproape de noi imensitatea cerului, prin lentila telescopului sau aparatului de filmat.

Articol editat de cristina.rusu, 11 ianuarie 2025, 00:00

Imaginați-vă o figură impunătoare pe cerul nopții, un vânător semeț cu o sabie la brâu și un scut în mână. Aceasta este constelația Orion, una dintre cele mai ușor de recunoscut și mai fascinante priveliști ale bolții cerești, vizibilă în întreaga lume.

Cea mai bună perioadă pentru a o observa din România este din noiembrie până în februarie.

Ea răsare însă dimineața devreme pe la începutul lui septembrie iar prin martie ne luăm la revedere de la ea până în septembrie, când revine.

În fiecare anotimp configurația cerului se schimbă. Asta înseamnă că mereu avem ceva nou dar care se repetă anual.

Priviți cu atenție spre cer și veți observa trei stele strălucitoare apropiate, aliniate perfect, formând Centura lui Orion.

Acestea sunt Alnitak, Alnilam și Mintaka, trei stele fierbinți și tinere, care parcă ard cu o lumină alb-albăstruie.

Coborând de la Centură veți descoperi o altă stea uriașă, de data aceasta albastră și strălucitoare: Rigel. Aceasta este una dintre cele mai fierbinți și mai masive stele din galaxia noastră.

Urmăriți linia Centurii în sus și veți întâlni o stea roșie gigantică, Betelgeuse, care marchează umărul drept al vânătorului.

Această stea este un adevărat monstru cosmic, aflat la sfârșitul vieții sale, așteptând să explodeze într-o supernovă spectaculoasă.

În constelația Orion se regăsesc 6 stele din cele mai strălucitoare 51 de stele de pe bolta cerească: Rigel, Betelgeuse, Bellatrix, Alnilam, Alnitak și Saiph.

Foto: Ștefan Pop-Coț

Foto: Ștefan Pop-Coț

Foto: Ștefan Pop-Coț

Foto: Ștefan Pop-Coț

Foto: Ștefan Pop-Coț

Sub Centura lui Orion se ascunde o comoară cosmică: Nebuloasa Orion. Aceasta este o „maternitate stelară”, un nor imens de gaz și praf unde se nasc noi stele.

Chiar și cu ochiul liber, se poate observa ca o pată difuză, iar cu un binoclu deja se pot distinge detalii.

Prin telescop se vede absolut superb, fiind și unul dintre puținele obiecte cerești în care se observă culori, chiar și cu instrumente nu foarte mari și fără filtre..

Practic, este un spectacol de lumini și culori, cu nori de gaz iluminați de stele tinere.

Marea nebuloasă din Orion este „bijuteria” cerului de iarnă.

De asemenea nebuloasele Cap de Cal si Flacăra, care se află în Centura lui Orion, arată foarte bine fotografic.

Apropo de fotografii, această constelație arată superb, iar cu expuneri lungi ies la iveală și culorile stelelor.

Pentru că ne referim la scara Kelvin, cele albastre sunt mai tinere și mai calde, iar cele portocalii sunt mai bătrâne și mai reci.

Tot datorită expunerilor lungi ies în evidență culorile elementelor din care sunt formate nebuloase: hidrogenul alfa care este roșu și oxigenul care este verzui-albăstrui.

 Legendele vânătorului:

Orion este o constelație încărcată de mitologie.

În legendele grecești, Orion era un vânător puternic și curajos, care a fost ucis de Scorpion. Dar Orion continuă să trăiască pe cerul nopții, amintindu-ne de puterea naturii și de frumusețea cosmosului.

Ori de câte ori priviți cerul nopții și vedeți constelația Orion, amintiți-vă că sunteți martorii unei povești cosmice vechi de milioane de ani.

Ieșiți afară, explorați cerul și lăsați-vă fascinați de minunile Universului!

Realizator: Ștefan Pop – Coț: vicepreședintele Societății Române pentru Astronomie Culturală, fondator al Observatorului Astronomic Mobil