Prima pagină » Campanii » Sesam deschide cartea » Sesam deschide cartea: Îngerul bunicului

Sesam deschide cartea: Îngerul bunicului

O poveste scrisă și ilustrată de Jutta Bauer. Traducerea este realizată de Iulia Dromereschi.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 17 ianuarie 2025, 00:00

Jutta Bauer s-a născut în Hamburg, Germania, în anul 1955. Talentul ei de a desena se observa încă din copilărie, copilărie care nu a fost lipsită de greutăți, dar care i-a adus multe bucurii, precum: frații și surorile care îi furau cartofii din farfurie, părinții care îi cântau să adoarmă și nu în ultimul rând creionul și hârtia care au însoțit-o de-a lungul vieții și creației artistice. A ilustrat și scris multe cărți pentru copii, a primit premii și a colaborat cu ilustrațiile sale pentru filme de animație.

În preajma noastră, se desfășoară spectacolul vieții: îl vedem, îl auzim, îl putem sugera prin cuvinte sau pur și simplu prin desen. Viața se perindă prin fața ochilor noștri, și uneori, câte un pocinog ne tulbură mersul lin. Începem să pășim și iată: o frumusețe de groapă pe care n-o zărim se cască dintr-o dată în fața noastră, și… era să cădem în ea. Mergem liniștiți, dar de nicăieri apar niște gâște, care se știe ce periculoase pot fi și încep să te urmărească fioroase. Mergem liniștiți, și cine ne iese în cale? Un copac. Hmm, merită escaladat, e prea frumos. Ne suim voinicește, dar o creangă prea firavă nu ne mai poate susține…

În această poveste parcă sălășluiesc două povești: una scrisă, și una desenată. Cea scrisă este despre un băiețel care ne povestește cum își vizitează bunicul, și de fiecare dată, bunicul îi mai spune întâmplări din copilăria, tinerețea și maturitatea lui. În aventura lui, bunicul care odată a fost copil, trece în goană pe lângă o statuie care înfățișa un înger. Dar trece de el. Fiindcă în graba noastră, copii sau adulți, ne scapă vederea unui înger… fie el și statuie!

Bunicul când era mic, era curajos, îi spune nepoțelului că nu-i era frică de nimic: nici de dulăi, nici de plonjat în ape adânci și nici de cățărat în copaci. Apoi a crescut, a devenit un tânăr care a trecut prin război, foamete, meserii grele și primejdioase. A mai crescut un pic, și s-a îndrăgostit. A devenit tată, și apoi bunic. Viața lui a fost frumoasă. Deși acum, stând și reflectând, a realizat că viața lui era și ciudată uneori. Cumva simțea că lângă el, mai era ceva. Poate norocul, așa cum îl numește bunicul. Ceva care a avut grijă de el.

Și avem apoi a doua poveste, cea ilustrată. Descoperim că acel noroc din viața lui, care l-a ferit de necazuri, este de fapt un înger. Un înger care pe parcursul vieții, l-a păzit de gâștele care îl fugăreau gata gata să-l ciupească. Un înger care l-a avertizat înainte de a cădea într-o groapă, și care l-a prins atunci când se cățăra în copac și creanga s-a rupt. Un înger care a îmblânzit dulăii și dușmanii din viața lui. Un înger care a stat în spatele bunicului când greul îl cuprindea. Îngerul din viața bunicului pe lângă misiunea de păzitor, mai avea și umor. Prin desenele atât de minunate, descoperim o latură veselă a vieții, plină de haz, dar și de grijă față de viața noastră care uneori este fragilă și nu mereu perfectă.

Un înger nevăzut, dar pe care noi îl vedem și îl simțim. Îngerul ne mai dă un ghiont din când în când. Și niciodată nu e prea târziu să mulțumim pentru tot. Chiar și pentru îngerul nostru.

La sfârșit bunicul își așterne un zâmbet pe chip și închide ochii. Îngerul lui păzitor devine îngerul nepoțelului. Un înger care are o înfățișare mai neobișnuită. Și o nouă viață cu noi aventuri începe, alături de cei dragi care au plecat și ne veghează.