Ce mai citim: Recomandarea bibliotecarului
Pervazul lui Dumnezeu 75 de Ana Barton
Articol editat de cristina.rusu, 23 februarie 2025, 00:00
Ana Barton este o autoare apreciată pentru stilul său profund, poetic și introspectiv, care îmbină cotidianul cu elemente de sacralitate și reflecție filosofică. Volumul Pervazul lui Dumnezeu 75 nu este un roman tradițional, ci o colecție de 75 de texte scurte, fiecare având propria sa poveste și propriul său univers.
Titlul cărții este, în sine, un simbol puternic – pervazul sugerează un spațiu de trecere, o margine între interior și exterior, între concret și abstract, iar Dumnezeu adaugă o dimensiune spirituală, sugerând că fiecare dintre aceste povestiri reprezintă o fereastră către divinitate, către sensuri mai profunde ale existenței.
Ana Barton creează în această carte un mozaic de personaje, trăiri și reflecții despre iubire, singurătate, pierdere și regăsire. Proza sa are un puternic caracter confesiv, iar vocea narativă – indiferent de cine sunt personajele care o populează – pare a fi mereu una apropiată de cititor, caldă și sinceră, ca o conversație între prieteni.
Cartea este alcătuită din 75 de povestiri scurte, unele având doar câteva paragrafe, altele fiind mai elaborate. Fiecare text funcționează ca o mică fereastră spre o emoție, o întâmplare sau un moment de revelație. Stilul Anei Barton este poetic, fiecare cuvânt are greutatea lui, fiecare frază este construită cu o precizie aproape muzicală. Autoarea reușește să redea într-un limbaj simplu și profund lucruri esențiale despre viață. Există un echilibru între lirism și observația lucidă a realității, între introspecție și ironie fină. Uneori, textele par să fie scrise sub forma unor fragmente de jurnal, alteori au o structură de proză clasică, iar unele sunt aproape aforistice, condensând în câteva fraze o întreagă filozofie de viață. Un aspect remarcabil este modul în care Barton jonglează cu tăcerile din text – pauzele, spațiile nescrise devin la fel de importante ca și cuvintele. Acest stil creează un efect de apropiere, ca și cum cititorul ar fi invitat să completeze el însuși sensurile dintre rânduri.
Cartea explorează teme universale, care țin de condiția umană și de căutarea sensului în viața de zi cu zi. Printre cele mai importante teme este singurătatea și introspecția – multe dintre personajele din carte sunt oameni care reflectează asupra propriei vieți, care privesc înapoi cu nostalgie sau care încearcă să înțeleagă prezentul. Această solitudine nu este neapărat negativă, ci devine un spațiu al descoperirii de sine.
O altă temă importantă este iubirea, în toate formele ei, fie că este vorba despre iubirea romantică, despre afecțiunea dintre părinți și copii sau despre iubirea față de viață în general, autoarea reușește să surprindă nu doar frumusețea iubirii, ci și vulnerabilitatea, dorul și neîmplinirile ei.
Multe texte sunt impregnate de o conștientizare a efemerității, de ideea că viața este alcătuită din momente fragile, care trebuie prețuite. Timpul nu este doar un element exterior, ci este trăit intens de personaje, devenind aproape un personaj în sine.
Titlul cărții nu este întâmplător, iar Ana Barton introduce adesea în scrisul său o dimensiune spirituală. Nu este vorba despre religie în sens dogmatic, ci mai degrabă despre o căutare a sensului, despre credința în frumos, în iubire și în puterea de a merge mai departe. Pervazul, acest element recurent din titlu, sugerează o limită, o frontieră între două lumi: între interior și exterior, între realitate și visare, între ceea ce este și ceea ce ar putea fi. Fereastra devine un spațiu de observație, dar și de evadare, de speranță și de nostalgie.
Cartea nu are un protagonist principal, ci o sumă de voci care, împreună, alcătuiesc un portret colectiv al umanității. Personajele sunt diverse – de la femei care își analizează trecutul și iubirile pierdute, la bărbați care trăiesc cu regretul unor alegeri greșite, copii care descoperă lumea cu inocență și bătrâni care privesc viața cu înțelepciune și umor amar. Ana Barton surprinde foarte bine complexitatea relațiilor interumane, creionând personaje reale, imperfecte, dar profund umane. Uneori, un personaj apare doar pentru câteva fraze, dar este suficient pentru a-l face memorabil.
Lectura Pervazului lui Dumnezeu 75 este o experiență sensibilă, care invită la introspecție. Cartea nu este una care se citește repede – dimpotrivă, fiecare text necesită un moment de reflecție, o pauză pentru a absorbi sensurile ascunse printre rânduri. Autoarea demonstrează că literatura nu trebuie să fie complicată pentru a fi profundă. Printr-un stil aparent simplu, ea reușește să creeze o operă puternică, emoționantă, care vorbește direct sufletului cititorului.
Pervazul lui Dumnezeu 75 este o carte specială, care nu oferă o poveste unitară, ci o multitudine de povești, de emoții și reflecții. Ana Barton scrie cu sensibilitate, cu inteligență și cu o profundă înțelegere a sufletului uman. Este o lectură recomandată celor care apreciază literatura introspectivă, celor care iubesc proza scurtă cu tentă poetică și celor care caută în cărți mai mult decât simple narațiuni – o experiență emoțională și o reflecție asupra propriei existențe. Cartea nu oferă răspunsuri definitive, dar pune întrebările potrivite. Și, uneori, acesta este cel mai important lucru pe care îl poate face literatura.
Rodica Uifălean, Biblioteca Județeană ”Octavian Goga” Cluj
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram
