Poemele de luni. Horia Bădescu
“Poemele lui Horia Bădescu sunt manifeste solemne, grave şi expresive în contra micşorării omului locuitor al satului universal”, afirmă Irina Petraș.
Dacă atunci când citiți versul ” E toamnă nebun de frumoasă la Cluj”, aveți poftă de cântat, știți că Horia Bădescu este vinovat.
Poetul, prozatorul, eseistul, traducătorul, diplomatul Horia Bădescu s-a născut în Arefu, județul Argeș, la 24 februarie 1943. Este absolvent al Facultății de Filologie din Cluj Napoca. Face parte din gruparea revistei „Echinox” alături de Adrian Popescu, Ion Mircea, Dinu Flămând, Aurel Şorobetea. Obține doctoratul în litere cu teza Memoria Ființei – Poezie și Sacru. Debutul literar se produce cu poezie în revista „Tribuna” în
anul 1964.
A fost director al Teatrului Național din Cluj, iar după 1990 a fost director al Studioului Teritorial de Radio din Cluj și al Centrului Cultural Român de la Paris precum și atașat cultural la Ambasada României în Franța. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România și Franța
precum și al Academiei Francofone.
Lumea sa literară este grandioasă, publică peste douăzeci de volume de poezie: Nevăzutele Urse, Furcile Caudine, Ronsete, Cărțile viețuirii, Lieduri, Ziua cenușii, Decameronice, E toamnă nebun de frumoasă la Cluj, Rana ascunsă a fiecărei zile, etc., trei romane dintre care menționez
“O noapte cât o mie de nopţi” și șapte cărți de eseuri, cel recent având titlul “Dacă Orfeu”.
Este tradus şi publicat în reviste literare din Franţa, Belgia, Spania, SUA, Canada, Rusia, India, Bulgaria, Italia, Macedonia, Armenia, Vietnam, Peru. Poezia lui Horia Bădescu e melancolică şi meditativă, finisată cu note filosofice.Cel mai adesea e
transpusă în tipare clasice cum ar fi rondelul, sonetul și ronsetul- sinteză a primelor două, stil
liric propus de către autor.
Câștigă multe premii în țară și străinătate: Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române, Premiul European de Poezie Francofonà, Premiul Naţional Nichita Stănescu și multe altele. În anul 2004 primește Ordinul naţional Meritul cultural în grad de Comandor şi este cavaler al
ordinului naţional francez „Les Palmes académique”. Finețea sa artistică este în continuarea spiritului boem, o melancolie inexplicabilă a dispariției valorilor locurilor și a oamenilor. Intelectual de solidă formaţie umanistă, autorul dăruiește de fiecare dată coordonate geografice
sau sufletești esențiale cu rolul de a-l individualiza.Analiza intrinsecă asupra lumii este lipsită
patetism, dar, mereu melancolică și intensă. “El iese în lume ca să contemple universul, iubeşte ca să înveţe lecţia singurătăţii, vede efemerul
şi gândeşte eternitatea” spune Eugen Simion iar Petru Poantă simte “o poezie existenţială în care
marile spaime şi interogaţii ale omului contemporan rămân aceleaşi pretutindeni.”
“Poemele lui Horia Bădescu sunt manifeste solemne, grave şi expresive în contra micşorării omului locuitor al satului universal”, afirmă Irina Petraș.
Balada gureșei Coquette
Era într-un april mi-aduc aminte
prin nouă sute șaptezeci și cât
aveam un suflet plin de oseminte
și îngropat de spaimă și urât
la hanul umbrei de-i ziceam Mongolul
cu vinuri vechi cu damf și marafet
veni o oră când mi-am dat obolul
iubirii pentru gureșa Coquette
Sub înserarea mândrelor sprâncene
îmi începui întâia temenea
din care gura ei foșnind alene
bobocul nopților îl despuia
Ducea în ochi o cumpănă mâhnită
plecată peste clipele ce curg
șii îmi chema căderea în ispită
cu degete de lacrimi și amurg
Ci unde-i melcul dulce al urechii
dormind în stinsul tâmplelor culcuș
și unde-i glasul meu cătând în vechii
poeți învăluirile de pluș?
Și unde rotunjita lâncezeală
a vorbelor ce nu ne mai ajung
și unde-nvinsa sânilor sfială
și unde gleznele cu zbor prelung
și unde, unde-a coapselor umbrire
și unde al pântecului alb egret
ah,unde-i ora, dincolo de fire
iubirii pentru gureșa Coquette?
O cafenea
un birt în care se murea târziu
trist salon al singurătății pubere
falie în care alunecau rugăciunile nopții
-cândva
prin fumul țigărilor înotau
femei fără vârstă și mateloți
căzuți peste bordul paharelor-
paradis al tăcerilor nădușite
tarabă de neguțat ziua de mâine,
Bizanț rătăcit
în care sexul îngerilor era încă fluid,
o văgăună în care de murea încet
între Bach și Mahalia Jackson.
Poeta Ana Herța
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
