Poemele de luni: Aurel Pantea

Poetul definește actul poetic drept “un act de devoțiune și un act religios. Scriu singur și singur mor în scrisul meu, ca să mă autocitez…În ce mă privește, nu îmi este teamă de timp, nu îmi este frica nici de ceea ce urmează după timp”.

Articol editat de cristina.rusu, 10 martie 2025, 11:01 / actualizat: 10 martie 2025, 12:14

Poetul născut într-un copil crescut la țară are forța materiei, are simpatii deosebite față de unele materii primordiale, materii grele, e vorba de simpatia pentru pământ, simpatia pentru apă, simpatia pentru văzduh, simpatii față de elementele fundamentale din care este construită lumea, afirmă poetul, eseistul, publicistul, criticul literar Aurel Pantea, care s-a născut la data de 10 martie 1952 în comuna Cheţani, judeţul Mureş.

În anul 1976 a absolvit Facultatea de Filologie, secţia română-latină, a Universităţii „Babeș-Bolyai” din Cluj. În timpul studenţiei a fost redactor la revista „Echinox”.

După absolvirea facultății devine profesor la Borşa în Maramureş şi Alba Iulia, dar şi corector la ziarul „Unirea” din Alba Iulia.

În 1990 lucrează ca redactor la revista literară „Vatra” din Tg. Mureş, iar din 1997 este redactor-şef al revistei literare „Discobolul” din Alba Iulia.

Primele versuri îi apar în 1969, în revista studenţească „Gaudeamus” de la Oradea, însă Aurel Pantea consideră adevăratul său debut s-a produs o dată cu publicarea unui grupaj de poezii în revista „Echinox”, în 1971.

Este autorul mai multor volume de poezie: „Casa cu retori”, „Persoana de după-amiază”, „La persoana a treia”,„Negru pe negru”-reeditat în 2005 la Cluj, „Aceste veneţii, aceste lagune”, „Nimicitorul”, În urmă se sting toate luminile -antologie apărută în 2014. De asemenea, publică mai multe cărți de critică literară: “Poeți ai transcendenței pline”, apărută în doua ediții, “Simpatii critice”, “Înapoi la lirism”, “Stefan Augustin Doinaș” – studiu monografic, “Sacrul în poezia românească”.

Poetul definește actul poetic drept un act de devoțiune și un act religios. Scriu singur și singur mor în scrisul meu, ca să mă autocitez…În ce mă privește, nu îmi este teamă de timp, nu îmi este frica nici de ceea ce urmează după timp.

În noiembrie 2006 a fost înfiinţată Filiala Alba-Hunedoara a Uniunii Scriitorilor din România, iar Aurel Pantea a fost ales preşedinte al filialei și îndeplinește această funcție până în 2018.

Este recompensat la Botoșani cu Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu iar doi ani mai târziu, în 2020, cu premiul revistei „România Literară”.

Poet al abisului lăuntric, Aurel Pantea se ține la suprafață într-un punct de «observație atroce». Poemul său are, din această cauză, o dublă încordare (…)Reporter și scafandru în același timp, poetul combină cele două limbaje în registru dual. (…) Vedeniile sale capătă astfel duritatea unor mărturii spectragrafice și dacă limbajul se îmbată uneori de fervoarea senzualității, poetul, în schimb, își privește cu detașare propria destructurare, spune criticul Alexandru Cistelecan.

Îndemnul poetului Aurel Pantea este simplu și clar:

Citiți, citiți, citiți! Citiți poezie, citiți proză, citiți poezie, citiți psihologie, mereu citiți și feriți-vă sufletul de resentimente, de ură, de egoisme, de lașități. Și citiți, citiți, citiți!, iar eu, urmez acest îndemn al poetului…:

La fel cum ai șterge de praf

un obiect foarte îndrăgit,

pentru a vedea limpezimile lui de odinioară,

apare un chip

ce ne însoțește viețile,

încît se surpă în noi aparențele

pe care am mizat,

și ele nu erau decît mesageri umili

a ceea ce trebuia să vedem,

dar, acum, e tîrziu,

chipul face semne de departe

că drumul ce trebuia urmat s-a șters

și nu-l pot reface corurile noastre,

ce cîntă ostenite, vai, atît de ostenite

Și tăcerea, și corpurile ei,

s-au adunat atîtea,

prin miezul serilor,

prin memorii rătăcitoare,

acolo se vorbește despre viață,

ca despre ceva de demult,

ca despre ceva străin, într-atît de robace au fost tăcerile și corpurile lor,

într-o seară,

era mare pustiu și multă înstrăinare

în viețile noastre,

despre asta era cîntecul,

pe care îl aud,

acum,

înainte de a pleca,

înainte de a face promisiuni

despre care se știe

că nu se pot onora

*

În cele din urmă ne despărțim

de numele noastre,

dar ele continuă cutremurate,

să caute un trup,

și, înspăimîntate, găsesc alte nume,

ca niște neîndurători stăpîni,

în tremurul lor se văd imagini de odinioară,

depărtate, în alte vieți, atinse de oboseli,

și încep să cînte melodii sfîșietoare,

ca toamnele în care iubirile se schimbă la față

și chipurile nu se mai recunosc

Poeta Ana Herța

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.