Poemele de luni: Ana Blandiana

”Când începeam să scriu, nu aveam senzaţia preaplinului care se revarsă, ci mai curând a uimirii că trecea prin mine.

Articol editat de cristina.rusu, 24 martie 2025, 17:00

“Poezia nu trebuie să strălucească, trebuie să lumineze” ne spune poeta și ziarista Ana Blandiana, pseudonimul literar al Otiliei-Valeria Rusan, născută la 25 martie 1942 în Timișoara.

În anul 1967 devine licențiată a Facultății de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai“ din Cluj-Napoca, apoi își continuă studiile  cu burse în SUA și Berlin.

După debutul literar din revista „Tribuna“ în anul 1959, poeta Ana Blandiana a fost supusă de-a lungul anilor la trei interdicții de publicare.

Văd lumina tiparului peste treizeci de volume de poezie: Persoana întâia plural, Ora de nisip, La cules de îngeri, Soarele de apoi, Întoarcerea lui Arpagic, Pleoape de apă, Integrala poemelor-antologie și multe altele. Publică, de asemenea, volume de eseuri:Coridoare de oglinzi, Soră Lume, dar și cărți de proză: Sertarul de aplauze, Imitație de coșmar, etc.

Face mai multe călătorii de documentare și de studiu în diverse țări din întreaga lume ca invitată a unor universități, academii și organizații culturale, unde susține lecturi publice și conferințe sau participă la reuniuni, congrese și festivaluri de poezie.

Este membru corespondent al Academiei Române din 2016.

Câștigă mai multe premii naționale și internaționale: premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România, al Academiei Române, al Asociației Scriitorilor din București, premiul pentru Opera Omnia, premiul “Prințesa de Asturias”, etc.

Somnul nu este cu necesitate o prefigurare a morții; e întoarcerea pentru o clipă la ritmul pur al materiei, o zonă de liniște și de plenitudine a pasiunii degajate de forța devastatoare a simțurilor; iubirea își regăsește în acest spațiu chipu-i melancolic, suav, spiritualizat spune Eugen Simion despre poezia adusă la rang de transă și inducere în visare.

În 1990, Ana Blandiana reînființează PEN Clubul Român al cărei președintă a devenit. Este unul dintre inițiatorii Alianței Civice pe care o conduce între 1991 și 2001, fondatoare și președintă a  Academiei Civice care realizează sub egida Consiliului Europei, Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței de la Sighet.

La 1 decembrie 2000 primește Ordinul național pentru merit în grad de Mare Cruce și este, de asemenea, Doctor Honoris Cauza al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, al Universității din Salamanca și al Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”.

Când începeam să scriu, nu aveam senzaţia preaplinului care se revarsă, ci mai curând a uimirii că trecea prin mine. Când se oprea, mă descopeream golită, pustie şi, mai ales, cu sentimentul că este de tot. Deşi ştiam că mi se mai întâmplase, deşi îmi spuneam că şi de alte dăţi mi se păruse la fel şi că totuşi minunea se repetase, mă uitam la ultima poezie scrisă cu sfâşietoarea convingere că de astă dată este într-adevăr ultima, că niciodată nu voi mai fi în stare să scriu nimic, spune Ana Blandiana despre misteriosul dar al poeziei care îi locuiește ființa parcă dinainte de timp.

Descântec de ploaie

Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,

Înnebunitele ploi și ploile calme,

Ploile feciorelnice și ploile-dezlănțuite femei,

Ploile proaspete și plictisitoarele ploi fără sfârșit,

Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,

Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă,

Îmi place să le rup firele și să umblu cu ele în dinți,

Să amețească, privindu-mă astfel, bărbații.

Știu că-i urât să spui „Sunt cea mai frumoasă femeie”,

E urât și poate nici nu e adevărat,

Dar lasă-mă atunci când plouă,

Numai atunci când plouă,

Să rostesc magica formulă „Sunt cea mai frumoasă femeie”.

Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că plouă

Și-mi stă bine cu franjurii ploii în păr,

Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că-i vânt

Și rochia se zbate disperată să-mi ascundă genunchii,

Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că tu

Ești departe plecat și eu te aștept,

Și tu știi că te-aștept,

Sunt cea mai frumoasă femeie și știu să aștept

Și totuși aștept.

E-n aer miros de dragoste viu,

Și toți trecătorii adulmecă ploaia să-i simtă mirosul,

Pe-o asemenea ploaie poți să te-ndrăgostești fulgerător,

Toți trecătorii sunt îndrăgostiți,

Și eu te aștept.

Doar tu știi –

Iubesc ploile,

Iubesc cu patimă ploile, înnebunitele ploi și ploile calme,

Ploile feciorelnice și ploile-dezlănțuite femei.

Poate că mă visează cineva

Poate că mă visează cineva –

De aceea gesturile

Îmi sunt atât de moi

Și de neterminate,

Cu scopul uitat

La jumătatea mișcării,

Grotesc,

De aceea contururile mi se șterg

Secundă cu secundă

Și faptele mi se topesc…

Și poate cel ce mă visează

E smuls din când în când

Din somn,

Trezit,

Purtat cu sila-n viața lui

Adevărată,

De aceea mă-ntunec

Suspendată uneori

Ca de-un fir care se topește de nea,

Fără să știu

Dacă va mai adormi vreodată

Ca să mi se mai întâmple

Ceva.

Ana Herța

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.