Sergio Alfieri, medicul Papei Francisc: Situația părea compromisă: s-a întamplat ceva, ca un miracol…
„Situația părea compromisă: s-a întâmplat ceva, ca un miracol. Gandeşte ca un bărbat de 50 de ani”.
Articol editat de cristina.rusu, 26 martie 2025, 10:00
Interviu cu şeful echipei de medici de la spitalul Gemelli: Cea mai grea noapte a fost 28 februarie. A șoptit: E rău. Cei care se aflau lângă el aveau lacrimi în ochi. E grav. Este după-amiaza zilei de 28 februarie. Papa Francisc era internat de 14 zile la Gemelli. Brusc starea lui se agravează, are bronhospasm, foame de aer. Cere ajutor.
Reporter: D-le profesor Alfieri, acesta a fost cel mai greu moment?
S.A: Da. Pentru prima dată am văzut lacrimi în ochii unor oameni din jurul lui. Oameni care, am înțeles în această perioadă de internare, îl iubesc sincer, ca pe un tată. Eram cu toții conștienți că situația s-a agravat și mai mult și exista riscul ca el să nu reziste.
Reporter: Şi ce aţi făcut?
S.A: Trebuia să alegem dacă să ne oprim și să-l lăsăm să plece, sau să forțăm și să încercăm toate medicamentele și terapiile posibile, riscând foarte mult să lezăm alte organe. Și până la urmă am ales această cale.
Reporter: Cine a luat decizia?
S.A: Ca întotdeauna, Sfântul Părinte. Sfinţia sa i-a delegat orice tip de alegere în domeniul sănătății lui Massimiliano Strappetti, asistentul său personal, care cunoaște perfect dorințele Papei.
Reporter: Şi el ce v-a spus?
S.A: Încearcă totul, nu renunțăm. De altfel la asta ne-am gândit cu toții. Și nimeni nu a cedat
A doua zi după întoarcerea Papei la reşedinţa Santa Marta, profesorul Sergio Alfieri s-a întoars la muncă, la spitalul Gemelli. Coordonator al echipei medicale care l-a tratat pe Pontif, i-a fost mereu alături în aceste 38 de zile de spitalizare, îngrijindu-se și de comunicațiile dintre interior și exterior. „Vreau să spun şi să subliniez că a fost o muncă de echipă cu mulți dintre colegii mei”.
Reporter: Papa Francisc a înţeles că risca să moară?
S.A: Da, mai ales pentru că a fost mereu vigilent. Chiar și atunci când starea lui s-a înrăutățit, era perfect conștient. În seara aceea groaznică, știa, ca și noi, că s-ar putea să nu treacă peste noapte. L-am văzut pe omul care suferea. Cu toate acestea, ne-a cerut din orima zi să-i spunem adevărul și a vrut să spunem mereu adevărul despre starea lui.
Reporter: Acesta este motivul pentru care buletinele erau aşa de detaliate?
S.A: Noi le comunicam secretarilor partea medicală și ei adăugau celelalte informații pe care Papa, apoi, le aproba, nimic nu a fost schimbat sau omis vreodată. Are în jur oameni care îi sunt deja ca o familie, sunt mereu alături de el.
Reporter: Când v-aţi dat seama că prima criză a trecut?
S.A: Timp ce mai multe zile am riscat afectarea rinichilor și a măduvei spinării, însă am continuat, apoi corpul a răspuns la tratament și infecția pulmonară a început să mai cedeze..
Reporter: Cu toate acestea, a existat o altă criză.
S.A: Tocmai ieșeam din cea mai grea perioadă, când, la un moment dat în timp ce Papa Francisc mânca, a avut o regurgitare și a inhalat. A fost al doilea moment cu adevărat critic pentru că în aceste cazuri – dacă bolnavul nu este ajutat prompt – există riscul de moarte subită, precum și complicații la plămâni care erau deja organele cele mai compromise. A fost groaznic, atunci am crezut că nu vom reuși.
Reporter: Sfinţia sa ştia?
S.A: Da, ne-a spus. A fost mereu conștient de tot, personal, cred că această conștientizare a sa a fost și motivul care l-a ținut în viață.
Reporter: Ce vreţi să spuneţi?
S.A: În trecut, când am vorbit, l-am întrebat cum reușește să țină acest ritm și mi-a răspuns mereu: „Am o metodă și reguli”. Dincolo de o inimă foarte puternică, are resurse incredibile. Cred însă că a contribuit mult și faptul că întreaga lume se ruga pentru el.
Reporter: Spuneţi asta în calitate de credincios?
S.A: Există o publicație științifică conform căreia rugăciunile dau putere celui bolnav, în acest caz toată lumea a început să se roage. Pot spune că de două ori situația părea compromisă și apoi s-a întâmplat ceva, ca un miracol. Desigur, a fost un pacient foarte cooperant. A suportat toate terapiile fără să se plângă vreodată.
Reporter: Să revenim la 14 februarie. Cum a fost convins să meargă la spital?
S.A: Se simţea rău de multe zile, însă a rezistat pentru că probabil a vrut să-și respecte angajamentele jubiliare. Când a început să respire din ce în ce mai greu, și-a dat seama că nu mai poate aștepta. A ajuns la Gemelli cu multe dureri, poate și puțin enervat. În câteva ore, însă, și-a recăpătat buna dispoziție.
Reporter: Şi într-o zi dvs l-aţi i-aţi spus: buna dimineata Sfinte Parinte, iar el v-a răspuns bună dimineaţa Sfinte Fiule.
S.A: Da, aşa a fost, este umorul lui, dar mai ales demonstrația sufletului său uman. O spune des: „Sunt încă în viață” și imediat adaugă: „Nu uita să trăiești și să menții o dispoziție bună”. Are corpul obosit, dar capul este cel al unui tânăr de cincizeci de ani. A demonstrat asta și în ultima săptămână de spitalizare.
Reporter: Ce s-a întâmplat?
S.A: De îndată ce a început să se simtă mai bine, a cerut să facă ocolul secției. L-am întrebat dacă vrea să închidem uşile de la camerele pacienţilor dar el dimpotrivă, a căutat privirea celorlalţi pacienţi. Se deplasa cu scaunul cu rotile, într-o zi a părăsit încăperea de cinci ori, poate chiar mai mult. Și apoi, a urmat seara de pizza.
Reporter: În ce sens?
S.A: I-a dat bani unuia dintre colaboratori și a oferit pizza celor care îl asistaseră în ziua aceea. Starea sa era din ce în ce mai bună și am înțeles că se hotărâse să se întoarcă la Santa Marta când, într-o dimineață, mi-a spus: „Sunt încă în viață, când mergem acasă?”. A doua zi a ieşit la fereastră, a căutat microfonul și s-a adresat doamnei cu florile galbene. Mi s-a părut un semnal clar, un fel de a spune: m-am întors și sunt în deplină posesie a facultăților mintale.
Reporter: Suveranul Pontif ştia că mulți credeau că este mort?
S.A: Da, a fost mereu informat despre ceea ce se întâmplă și a reacționat întotdeauna cu ironia sa obișnuită.
Reporter: Există o senzație de vă amintiţi în mod special?
S.A: Când – în cea mai dificilă perioadă – mi-a strâns mâna pentru câteva minute, ca și cum ar fi căutat mângâiere.
Reporter: I-aţi prescris două luni de convalescență „protejată”, înseamnă că pericolul nu a trecut?
S.A. Cu siguranță că în această etapă are câteva prescripții pe care ar trebui să le respecte, precum evitarea contactului cu grupuri de oameni sau copii care pot fi vehicul pentru noi infecții. Când a plecat, am vorbit împreună și ne-am promis că nu vom irosi efortul pe care l-a făcut. Dar el este Papa, iar noi nu îi putem dicta comportamentul.
Reporter: Există un moment care v-a impresionat mai mult decât altele?
S.A: Când l-am văzut ieșind din camera de la etajul zece de la Gemelli îmbrăcat în alb. Era emoția de a-l vedea pe om devenind din nou Papă.
Aflat la Casa Santa Marta, Papa Francisc își continuă tratamentul, lucrează și concelebrează liturghia
Convalescenţa pontifului continuă în termenii prescrişi de medici, aşadar cu terapie, kinetoterapie respiratorie şi kinetoterapie motorie.
Biroul de presă al Vaticanului a raportat marţi, 25 martie, că Papa Francisc concelebrează slujba în capela de la etajul doi al Casei Santa Marta şi își continuă munca aşa cum a făcut şi în timpul șederii sale la spitaluil Gemelli.
De asemenea, Papei continuă să i se administreze oxigen la debite mari în timpul nopții, în timp ce în timpul zilei sunt folosite şi canulele nazale.
Audiența generală de miercuri se va desfăşura la fel ca cele din ultimele săptămâni, adică cu cateheza pregătită și distribuită în formă scrisă.
În aceste două zile nu au avut loc vizite deosebite în afară de cele ale celor mai apropiați colaboratori ai Papei. În ceea ce privește Angelusul de duminica viitoare, încă nu s-a luat nicio decizie, însă e foarte posibil ca și în acest caz să fie distribuit un text scris.
RADOR RADIO ROMÂNIA
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
