Poemele de luni: Nichita Danilov
Debutul literar a avut loc în anul 1979 în revista Dialog.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 7 aprilie 2025, 13:58
De cele mai multe ori realitatea e neașteptată și ea iese în întâmpinarea ta, în întâmpinarea frământărilor și a întrebărilor pe care ți le pui legate de rostul omului în lume și despre adevărul ultim. Răspunsurile le găsești oriunde și oricând. Și aceasta pentru că, dacă știi s-o interpretezi, realitatea îți arată și partea nevăzută a ei. Ea îți scoate în față o serie de simboluri care nu sunt altceva decât o proiecție a arhetipurilor ascunse în subconștient, ne spune poetul, prozatorul, eseistul, diplomatul Nichita Danilov născut la 7 aprilie 1952 în Mușenița Climăuți, Suceava.
A absolvit cursurile Facultății de Științe Economice și pe cele ale Școlii Postliceale de Arhitectură, ambele din Iași.
A lucrat ca economist, corector, profesor, muzeograf, editor, redactor al revistei Convorbiri literare, șef departament cultură al Monitorului de Iași, director al Teatrului de copii și tineret „Luceafărul”, secretar literar al Teatrul Național și director al Casei de Cultură „Mihai Ursachi”, toate aflate la Iași.
Debutul literar a avut loc în anul 1979 în revista Dialog.
Publică mai multe cărți de poezie: Fântâni carteziene, Câmp negru, Arlechini la marginea câmpului, Deasupra lucrurilor, neantul, Mirele orb, Suflete la second-hand, Centura de castitate și altele. Publică de asemenea proză: Nevasta lui Hans- povestiri, Șotronul, Mașa și Extraterestrul, Locomotiva Noimann, Ambasadorul invizibil- romane, precum și eseuri și pamflete.
Câștigă mai multe premii literare: Premiul Uniunii Scriitorilor din România, al Asociației Scriitorilor din Iași, al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, al Uniunii Scriitorilor din Iași pentru proză, Marele premiu al Festivalului Nichita Stănescu.
Este prezent în texte literare în aproape toate antologiile din țară și străinătate iar poeziile sale au fost traduse și publicate în diverse reviste din S.U.A., Anglia, Cehia, Slovacia, Franța, Spania, Letonia, Ungaria, Estonia, etc. sub semnătura unor traducători prestigioși
Textele lui Nichita Danilov se anunță unele pe altele, dar nu cum se întâmplă de obicei în interiorul oricărei opere literare unitare. Legăturile dintre pasajele lirice sunt mult mai strânse; putem regăsi rezolvarea ecuației propuse de un volum abia într-una din cărțile următoare, afirmă criticul Șerban Axinte.
Este membru al Uniunii Scriitorilor din România și al PEN Club European. În perioada 1998-2000 a funcționat ca atașat diplomatic pe probleme de presă la Ambasada României din Republica Moldova, pe parcursul unui an fiind ambasador interimar al acestei activități diplomatice. A fost membru al Cenaclului de Luni, condus de Nicolae Manolescu.
În 2004 a fost decorat cu Ordinul „Cavaler al Artelor” Clasa A, acordat de Președinția României.
Marile simfonii pe care le auzim câteodată în suflet sunt mute, ne spune Nichita Danilov care reușește într-o manieră supranaturală să le dea glas în poezie.
Deschid
Deschid și închid la loc
în fiecare clipă în mine mereu o altă ușă.
Încerc să pătrund din afară înlăuntru
și dinlăuntru să ies în afară,
dar, din pricina spaimei,
nu îndrăznesc să fac nici un pas,
nici înlăuntru, nici în afara mea.
Rămân mereu pe loc,
deși mă mișc în stânga
și-n dreapta, înainte și înapoi,
în zig-zag și în cerc. Privesc cum
universul din jurul meu încremenește odată cu mine,
lângă ușa mea, în timp ce din mine
se revarsă mereu alte și alte universuri:
ființe pline de ochi, dar fără văz,
fără auz, fără pipăit și fără miros,
care stau înlăuntrul meu
și desfac încet-încetișor
cu degetele lor pe jumătate adormite
gratiile în spatele cărora
stau ascunse măștile tuturor chipurilor
din univers. Privindu-le,
încerc să strig, dar strigătul meu
nu se dezlipește de pe buzele mele
pecetluite cu țărână, peste care
cineva aruncă, iată, umede flăcări de ceară
AMINTIRE
Sărutul tău orb
arde pe fruntea
și pe pleoapele mele.
Stau cu ochii închiși
în fața unei oglinzi orbitoare,
privindu-mi trupul nevăzut
acoperit din tălpi și până-n creștet
de pecetea buzelor tale.
Rotindu-mă în întuneric,
îmi contemplu trupul,
asemănându-l cu un geamantan
sau cu un cufăr,
acoperit de tot felul
de peceți și de timbre,
pregătit să treacă prin furcile caudine
ale tuturor vămilor
lumii de aici și a celei de dincolo.
Știu: m-ai sărutat în taină,
apropiindu-ți buzele
de buzele mele și acum, iată,
privindu-mi cu ochii închiși
trupul în oglindă, simt cum
la fiecare mișcare a pleoapelor tale
se rotesc izvorând din mine
roiuri întregi de fluturi orbi și de albine.
Ana Herța
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, X și instagram.